Dostoievski și actualitățile sociale

Am intrat în posesia romanului "Adolescentul” a lui Dostoievski și mi-a plăcut, deși am citit doar trei capitole. Cum majoritatea celor care poposesc pe aici l-au citit deja, este inutil să fac analize literare. Așa că voi extrage un fragment, care se potrivește vremurilor noastre deși a fost așternut nu cu tasta ci cu pana, acum vreo 200 de ani.

În epoca noastră sunt în floare mediocritatea și nepăsarea, cultul inculturii, lenea, incapacitatea și pretenția de a primi totul de-a gata. Nimeni nu-și mai pune probleme, rar întâlnești un om frământat de o idee...pământul sărăcește din ce în ce, se transformă într-o nesfârșită stepă. Într-o zi s-ar ivi un om însuflețit de elan și ar sădi un copac, toată lumea l-ar lua în râs. A pierit cu desăvârșire orice principiu de solidaritate între oameni. Toată lumea trăiește ca într-un han, de parcă ar avea de gând să părăsească Rusia chiar mâine. Toți trăiesc numai pentru clipa de față...

 De concluzii rămâne spațiu totdeauna și le făurește fiecare după buna lui imaginație.  Cu certitudine Dosteoievski a fost un scriitor care a prins cu multă istețime firul narativ al destrămărilor sociale și l-a dezvoltat într-o dantelărie porțelanată care a supraviețuit secolelor.

Beigbeder - Windows on the World

Frederic Beigbeder este tipul rar de scriitor care stăpânește valurile de idei fragile pe care le subjugă. Orice scepticism legat de opera sa, care poate fi acuzată de limbaj contondent, de plasticitate urlătoare sau de blasfemie, se dizolvă odată cu pătrunderea într-o vastă lume de senzații, concepte și trăiri excelent descrise sau perfuzate liric. 

Prima carte semnată de Frederic Beigbeder, pe care am citit-o cu nesaț, mi-a creat o pantă de admirație și de regăsire încât mi-am dorit să văd ce lucruri noi ar mai avea de spus stimabilul francez. Mi-a căzut în mână Windows on the World. Deși am tot mai puțin timp pentru lectură și aproape cred în posibila minciună că beletristica înghite timpul prețios pe care l-aș pierde citind literatură motivațională, studii de psihologie și educație financiară, nu am abandonat barca pasionaților de roman. Și bine am făcut! 

Windows on the World este povestea paralelă dintre o dramă imaginată și o pașnică reverie pariziană. Întreg firul narativ se dezvoltă în jurul unui tată surprins împreună cu cei doi fii ai săi, la ultimele etaje ale unuia din turnurile gemene, în ziua atentatului terorist care a transformat imobilele într-un melanj de beton, sticlă, oțel și corpuri arse ori sfârtecate. 

Frederic Beigbeder renunță la structura clasică a romanului scindat în capitole denumite distinct, spre a focusa intensitatea câtorva zeci de minute de agonie, de rememorare și speranță, minute care dau titlul segmentelor exprimate cu o tărie dramatică interdependentă. 

Întregul roman este un turbilion care înșfacă expresii emoționante dar relevante atât din realitatea faptelor cât și din planul mental al autorului spre a le ridica ca un turn al amintirii.

Am surprins câteva pasaje ale cărții, pe care le reproduc în rândurile următoare, cu scuzele aferente, dacă limbajul nu este tocmai din zona imaculată și morală a literaturii.

"Trebuia să ne revenim. Era chinuitor să îndeplinești până și un act atât de simplu cum este acela de a respira, chiar dacă mirosul insuportabil ar fi fost unicul vinovat. Fumul gros purta în sine cauciuc topit, plastic ars, carne calcinată. Miros dulceag de kerosen, grețos și înspăimântator, pulbere de oseminte și cenușă de carne omenească. Amestec de nor toxic, de gas-oil înțepător, de crematoriu - acesta este mirosul pe care îl simțiți când treceți pe lângă o uzină, același de care fugiți când accelerați, ținându-vă respirația."

"Îmi place să o văd pe Candace când dansează. Dă muzica la maximum și își leagănă șoldurile, se învârtește în picioarele goale pe mochetă, cu părul fluturând, în timp ce se uită țintă în ochi și își scoate tee-shirt-ul. Cred că este cel mai frumos spectacol pe care l-am văzut vreodată: Candace în sutien push-up pe patul meu king-size, dansând sau făcându-și unghiile de la picioare. Cumpărase un CD cu muzică pentru făcut dragoste și de fiecare dată când îl punea, știam că o să trec la treabă...Îmi lipsește și mai mult acum, când nu știu dacă am s-o mai văd."

"M-am întrebat adesea de ce se aruncă oamenii în gol în cazul incendiilor. O fac fiindcă știu că vor muri. Nu mai au aer, se sufocă, ard. Preferă să sfârșească, numai să se petreacă totul repede și curat. Jumperii nu sunt niște depresivi, ci ființe cu judecată. Au pus în cumpănă elementele pro și contra. Preferă o cădere vertiginoasă, în loc să se înnegrească, aidoma unor cârnați, într-o încăpere plină de fum. Aleg saltul mortal și un rămas bun vertical. Nu mai au iluzii, chiar dacă unii încearcă să-și folosească geaca pe post de parașută ocazională. Își încearcă norocul. Evadează. Sunt oameni, căci preferă să aleagă cum vor muri în loc să se lase pradă focului."

"Femeile câștigaseră: nimeni nu mai voia să îmbătrânească împreună cu ele. 
Am făcut atâta labă, că, până la urmă, mi se scula doar când vedeam cutia de Kleenex. Eram un bachelor de 40 de ani. Juisan non-stop. Credeam că asta este libertatea, dar nu, era singurătatea. Renunțasem la iubire. Alesesem, bucuriei îi preferam plăcerea. Toate perechile mă sâcâiau. În toți bărbații însurați vedeam doar niște captivi castrați. Mă gândeam: nu se cheamă că ești bărbat dacă nu o pui în fiecare zi cu altă femeie. 
Nu eram în stare să trăiesc pentru nimeni altcineva în afară de mine."

Beigbeder - 29,9

Mi-a picat în mână cartea asta pe când eram în lipsă de inspirație printre rafturile Bibliotecii Lucian Blaga din Alba Iulia. Primul impact a fost și prima minciună demascată a publicității - 19,9  iar noul preț 29,9. 

De la acest pas primar și ușor intuitiv, m-am adâncit în lectura următoarelor pagini care crează o dependență specială. Lectura debutează cu revolta spirituală iscată din fiorul sincerității în fața minciunii atent fabricate în scopul de a vinde lumii produse de larg consum. Autorul, fiind copywriter la o agenţie de publicitate numită Young&Rubicam, dezvoltă o repulsie caustică care filtrată printr-un comic original de situație și limbaj dezvelește mecanismele ascunse și malefice ale publicității.

Consider cartea lui Frederic Beigbeder printre cele mai bune publicații (motivaționale) din noul mileniu și implicit ale literaturii franceze. Și dacă nu am convins, las loc câtorva rânduri de pe ultima copertă:

"Lucrez in publicitate: ei da, poluez universul. Sunt tipul care va vinde rahat. Ala de va face sa visati la lucruri pe care n-o sa le aveti niciodata: cer vesnic albastru, gagici care nu sunt niciodata nasoale, o fericire perfecta retusata pe PhotoShop. Apostolatul meu este sa va fac sa va curga balele. In profesia mea, nimeni nu va doreste fericirea, pentru ca oamenii fericiti nu consuma[...]Ce pot face eu daca omenirea a ales sa-l inlocuiasca pe Dumnezeu cu produsele de larg consum?"

Daniel Goleman - Inteligenţa emoţională

Reporter în anii '90, pe teme ştiinţifice, al ziarului The New York Times, Daniel Goleman a sintetizat descoperirile anterioare din domeniul psihologiei şi a dat curs demersului personal de a reinventa conceptul de inteligenţă.

Observaţiile şi studiile desfăşurate pe perioade însemnate de timp asupra unor eşantioane diverse de indivizi a relevat faptul că inteligenţa emoţională este un indice cel puţin egal cu cel al inteligenţei relevate în teste de IQ. Reuşita umană este într-o majoritate clară, rodul unei inteligenţe emoţionale peste medie şi mai puţin rezultatul unei acumulări de cunoştinţe şi relaţionări.

Personal consider această carte o revoluţie ştiinţifică, un studiu foarte bine elaborat, concis, cu valori universale şi care nu îndepărtează de la slova sa cititorul neavizat.

"Transimitem semnale emoţionale în decursul fiecărei întâlniri şi aceste semnale îi afectează pe cei care se află în preajmă. Cu cât suntem mai abili din punct de vedere social, cu atât controlăm mai bine semnalele pe care le transmitem; rezerva unei societăţi politicoase este la urma urmei doar o modalitate de a asigura faptul că nici o scurgere de emoţii supărătoare nu va avea loc. Inteligenţa emoţională include şi administrarea acestui schimb simpatic şi fermecător, sunt termenii pe care îi folosim în privinţa celor cu care ne place să fim, pentru că talentul lor emoţional ne face să ne simţim bine. Cei care sunt în stare să-i ajute pe alţii să se calmeze, au un deosebit talent în relaţiile sociale; ei sunt suflete spre care se îndreaptă cei aflaţi în situaţii emoţionale grave. Cu toţii suntem practic unelte utile unii altora în acest schimb emoţional la bine şi la greu. "