Am intrat în posesia romanului "Adolescentul” a lui Dostoievski și mi-a plăcut, deși am citit doar trei capitole. Cum majoritatea celor care poposesc pe aici l-au citit deja, este inutil să fac analize literare. Așa că voi extrage un fragment, care se potrivește vremurilor noastre deși a fost așternut nu cu tasta ci cu pana, acum vreo 200 de ani.În epoca noastră sunt în floare mediocritatea și nepăsarea, cultul inculturii, lenea, incapacitatea și pretenția de a primi totul de-a gata. Nimeni nu-și mai pune probleme, rar întâlnești un om frământat de o idee...pământul sărăcește din ce în ce, se transformă într-o nesfârșită stepă. Într-o zi s-ar ivi un om însuflețit de elan și ar sădi un copac, toată lumea l-ar lua în râs. A pierit cu desăvârșire orice principiu de solidaritate între oameni. Toată lumea trăiește ca într-un han, de parcă ar avea de gând să părăsească Rusia chiar mâine. Toți trăiesc numai pentru clipa de față...
De concluzii rămâne spațiu totdeauna și le făurește fiecare după buna lui imaginație. Cu certitudine Dosteoievski a fost un scriitor care a prins cu multă istețime firul narativ al destrămărilor sociale și l-a dezvoltat într-o dantelărie porțelanată care a supraviețuit secolelor.
