Educație financiară din clasa a III-a! Foarte bine!

Dacă nu ar fi fost adevărat, era un deziderat să aud de la Moise Guran despre un asemenea proiect-pilot în țărișoară, măcar până când nepoții mei vor trece în al treilea an de școală, în toamna lui 2051. Dar este adevărat, copiii din clasele primare au la dispoziție să aleagă între religie și educație financiara!

Deci se poate ca sistemul de învățământ să se scuture de straiul ponosit și să ofere modernism conectat la realitate. Nu mă refer la negarea religiei ci la adoptarea unei mentalități în care poți alege o cale, fără impunerea unei conduite spirituale. Cugetul trebuie să fie liber, iar inclinația religioasă sau mai puțin religioasă să revină unei intimități care nu se exteriorizează în prezențe la biserică, rugăciuni învățate pe de rost și extemporale despre sărbători creștinești.

În partea alegerii științei despre "ochiul dracului" se pot adăuga în pușculiță multe argumente pozitive. Nu fac apologia banului fiindcă ar însemna să caut motivele banale dar esențiale care animă societatea de câteva milenii încoace. Oricât de intrigant ar suna, zeii și credințele asociate lor mereu s-au schimbat, însă indivizii care au avut o viziune, măcar minimalistă, asupra circuitului banilor s-au bucurat de bunăstare, de activități lucrative mai ușoare și din care au putut avansa spre libertate, așa cum și-o imaginau în istoria lor personală.

Educația financiară este despre lupta pentru o zi de mâine mai previzibilă, mai îndestulată, mai fericită, despre formarea unui viitor compus din pași și nu din instincte irezistibile, porniri care nu pot diferenția un activ însemnat de un pasiv păgubos. 

Sper ca noua materie opțională să nu mai limiteze viitorul promis al tinerilor la simplii angajați ci să le livreze motivele și dorința de a se forma ca liber profesioniști, administratori sau investitori. Viitorul este extrem de fluid!

Știrea despre benzina ieftină pe care nu o vrea nimeni

Știți întâmplările cu câini pitici și silențioși care te compostează de pulpa piciorului când te aștepți mai puțin? Sau cu oameni care nu au jucat la loto niciodată și când s-au hotărât să cumpere un bilet au căzut milioanele peste ei?

Cam într-o astfel de dinamică, într-o căutare google aiurea, găsesc pe cancan.ro un articol mic, telegrafic, însă mai mult decât interesant despre benzină ieftină. Mă așteptam ca subiectul să fie despre o pițipoancă ancorată întru X5 sau X6 primit de un sponsor și care nu plătește mai nimic pe carburanți, dat fiind statutul său de teroristă a bancomatelor, fie ele și din benzinării. Dar, iată ce îmi este dat să citesc:

Patronul InterAgro continuă să îşi extindă afacerile. Ioan Niculae a pus în folosinţă, la Zimnicea, prima staţie din România în care se va vinde benzină în a cărei compoziţie se află şi bioetanol. Aceasta va avea un preţ la pompă cu 20 la sută mai ieftin pe litru decât cea obişnuită, pentru că etanolul este scutit de anumite taxe. Bioetanolul este un alcool cu puritate maximă şi are cifra octanică 120. "Vom lansa în următoarea perioadă staţii în toate oraşele importante ale judeţului Teleorman, urmând ca anul viitor să ne extindem în toată ţara. Vom avea trei, patru staţii în fiecare oraş important al ţării", a spus Ioan Niculae pentru cancan.ro.

O asemenea știre este demnă să împânzească netul, să i se acorde loc în prime time la orice buletin Tv, pentru că vizează un interes public și general în țara unei sărăcia se divide exponențial, să ajungă la toți. Dar nu, logica absurdă plouă în gurile păcătoșilor cu noutăți din sertarul cu izmene al dormitorului unui parvenit de Bamboo sau cu prescurtări sentimentaloide deslușite din cărămizile peretelui Facebook, al unei moluște care a înregistrat cu 300 de euro o melodie într-un service din Berceni . Asta-i lumea, asta-i țara! 

După ce am citit și recitit știrea, am fost, în ignoranța mea, fericit. Mă gândeam cum o sa facă vâlvă o așa ieftinire, cum presa va încerca să dea mai multe detalii despre benzinăria din Zimnicea și mai ales, despre viitorul proiect național atât de benefic celor aproape 5 milioane de autoturisme, care rulează pe modernele autostrăzi suspendate.  
În ziua în care s-a făcut vânătoarea de vrăjitoare cu mascați și lumea a reacționat cu compasiune față de vedetele care au cheltuit fiecare, anual, bani cât pentru câteva mii de pensii bune, nimeni, dar absolut nimeni nu a spus o vorbă pe forumul articolului cu pricina  dacă este bine, rău, strigător la cer sau obscen că vom avea ipotetic o viața mai ieftină și poate mai curată. Ferească sfântul eșapament să behăie cineva a interes în afară de mine pe acest blog-ghiveci și cele vreo 10 site-uri abonate la cancan.ro, care au preluat esența noutății brut, prin obștescul copy/paste.

Mai pedalând prin colecția rară și proprie de neuroni, au pâlpâit trei diode cu concluzii și anume:

1. Clar, lumea este prea puțin interesata, chiar dacă o asemenea știre se autopromova cu viteza luminii într-o țară normală, fie ea și Luxemburg.

2. Nu este deloc exclus (ba dimpotrivă!) ca marile corporații energetice să simtă că se anunță un prieten interesant la masa de seară, când cașcavalul iese din afumătoare. Și, dintr-un instinct de conservare mercantil, să fi tras o perdea de fum în scop preventiv.

3. Nenea, patronul pompei cu pricina (și nu numai), este un om curajos! Pentru că financiar își permite să piardă mulți prieteni.


Pentru o privire la fața locului, articolul poate fi delectat aici.

Educație financiară - Relația dintre active și pasive (4)

Baza educației financiare este construită pe înțelegerea celor doi piloni principali, formați din  active și pasive. Între activele și pasivele financiare există o relație dinamică, aș spune că se aseamănă cu principiul vaselor comunicante. O presiune din zona pasivelor atrage implicit o depresiune imediată și egală în perimetrul activelor și viceversa.

Deși aparent nu pare o teorie deloc complicată, în viața de zi cu zi, oamenii nu stabilesc un echilibru pozitiv între sumele de bani care le revin și cele pe care le cheltuiesc. Principalele cauze pentru care multe persoane se zbat într-un marasm financiar sunt: lipsa unei educații specifice, manipularea din mass-media și influența mediului în care trăiesc. Dar să exemplificăm componentele acestor  concepte.

Active (bani proveniți din)   - salariu

                                                 - chiria unor bunuri personale

                                                 - vânzare de acțiuni sau obligațiuni

                                                 - drepturi de autor

                                                 - dobânzi la depozite, etc.

Pasive (bani datorați pentru)       - coșul zilnic

                                                         - dobânda unor sume creditate

                                                         - chirie

                                                         - regia bunurilor deținute

                                                         - facturi curente, etc.

Am încercat să schematizez și sa subliniez câteva lucruri simple. Oricine poate înțelege și chiar poate deveni indignat în fața simplității exemplificate însă puțini oameni au un plan pe termen lung, eficient, prin care aportul activelor să sporească progresiv. Logica și practica este simplă - banii din zona activelor trebuie să fie astfel reglați ca după plata (obligatorie) a pasivelor să rămână un rest care se întoarce în zona activelor. Ultimul traseu este cel mai important fiindcă produce o acumulare constantă pe coloana activelor, astfel încât sumele datorate ajung să fie plătite tot mai ușor. 

Pe cât posibil, toate achizițiile însemnate ar trebui realizate din sumele obținute ca acumulare de capital în zona activelor iar întreținerea acestora nu trebuie să aducă un impact major pe coloana de pasive, pentru a nu converti balanța pozitivă în una negativa.

Chiar dacă în România este în general foarte greu să realizezi economii însemnate, sumele modice puse lunar deoparte pot constitui un fond minim de investiții în domenii unde priceperea, stabilitatea emoțională și informațiile prețioase, pot asigura un profit mult peste randamentul unui depozit bancar. De exemplu o acumulare inițială la 40.000 de Ron, care ar avea un randament modest de 20% pe an, ar tripla în 10 ani suma inițială  iar după 40 de ani, ar constitui un total de 360.000 Ron!

Educație financiară - Mentalul colectiv (3)

Numeroase studii în domeniul psihologiei, printre care și cele cuprinse în operele lui Daniel Goleman, afirmă rolul puternic formator al personalității umane, prin influența directă și indirectă a contextului social cotidian. Este un fapt cât se poate de logic și de evident.

În structurarea imaginii personale privitoare la fluxul banilor, au o pondere însemnată părerile și convingerile familiei, rudelor apropiate sau ale prietenilor.

Într-o societate în care educația financiară este aproape mistificată, este foarte important ca fiecare persoană, constatând această lipsă esențială, să facă pasul în contracurent pentru a zidi o temelie solidă în fața vremurilor deloc blânde pe care le trăim sau le vom trăi. Este aproape un șablon să te nimerești într-o discuție în care vine vorba de bani pentru a sesiza ușor delicatețea subiectului și faptul că interlocutorii bat în retragere, speriați, în cazul în care cineva are o convingere inedită, ieșită din cercul  fortificat al mentalului colectiv.

Un procent de peste 95% dintre persoane consideră că orice formă de investiție este extrem de riscantă. Că este o formă ușoară și urgentă de a pierde sume considerabile de bani și de a dinamita bruma de siguranță a economiilor greu acumulate. Sau că pe piețele financiare sunt rechini instruiți care înhață oamenii de rând. 

Nu contest valoarea parțială de adevăr din sinapsele metalului colectiv, însă într-o lume în care o restrânsă categorie este bogată și fericită iar restul omenirii trăiește cu teama zilei de mâine, diferențele sunt făcute de înțelegerea mecanismelor financiare, a legilor, a contabilității și mai ales, de spiritul cutezător și autodidact a celor care nu se mulțumesc cu puțin.

Ce este de făcut? În primul rând să nu luăm de bun toate temerile și frustrările unor oameni care nu s-au ostenit să citească măcar câteva rânduri despre circuitul banilor. Să nu credem în cei care au pierdut pe mâna propriei neștiințe și apoi răspândesc idei toxice. Nu spun, este bine să înveți din greșelile altora dar cred că este mai bine să înțelegi suma de pârghii și reacțiile cauzale dintre acestea, la momentul întâmplării eșecului. Este ca și mersul pe bicicletă. Nimănui nu îi iese din prima. Cazi, te lovești, suferi. Poate cazi încă de câteva ori. 

În al doilea rând am putea, dacă nu descoperim și inițiem ceva cu totul inovativ, să copiem în spirit karaoke, detaliat, succesul fiindcă reușita de multe ori este o rețetă accesibilă și mai ales repetabilă.  

În lumea oamenilor liberi financiar nu întâlnești indivizi fără eșecuri și fără cicatrici. De asemenea, nu întâlnești oameni care acționează după sfaturile și imboldurile primite la colțul străzii, după o poveste banala despre insuccesul unor ignoranți.      

Educație financiară - Rolul sistemului de învățământ (2)

Viața majorității oamenilor se poate împărți (și de multe ori așa se întâmplă) în perioada în care în care au urmat cursurile școlare obligatorii, apoi cursurile de învățământ la alegere și perioada în care au muncit și ulterior au beneficiat de ajutorul social, specific pensionării. Este un grafic general, aparent înscris în relația cauză-efect.

Totuși cauzalitatea nu se înscrie în logica reală observabilă în societate. Faptul că urmezi o școală bună, apoi un liceu și o facultate bine cotate la nivel național sau chiar internațional, nu este o garanție a bunăstării. Este limpede că pentru oamenii bogații din orice țară muncesc, în funcțiile de prim rang, persoane care au avut rezultate de excepție în toate procesele educaționale și de formare pe care le-au urmat. Mai mult, realitatea este că indivizii care au atins libertatea financiară și își pot permite să celebreze viața zi de zi, nu provin din rândul elevilor sau studenților silitori. Totuși  toți sunt persoane cu calități de excepție, de neînlocuit. Dar, de ce? Care este mecanismul ascuns care crează competențele marilor patroni sau investitori?

Unul din răspunsuri provine din mentalitatea epocii industriale. În România perioada industrială s-a prelungit până la sfârșitul regimului comunist. Vorbesc despre o perioadă care se încadrează istoric între limite cuantificabile. Însă mentalitatea specifică acestei perioade se propagă încă plină de energie dinspre părinți către copii. Părinții și totodată cei cu funcții decizionale, guvernanții sau profesorii propun, propagă și susțin ideea învechită a traseului școală-serviciu (ca angajat)-pensionare. În această viziune care se vrea idilică, elevul sau studentul cu cele mai bune rezultate îi este menită o viața fericită, plină de avansări în cadrul unor instituții de stat sau a unor societăți comerciale iar la finalul carierei (în principiu după vârsta de 65 de ani!) va primi o pensie pentru perioada restului vieții. Statisticile  spun că în România durata medie de viață este de 73 de ani.

Dacă în sinea noastră considerăm că 8 ani ipotetici de odihnă ca pensionari, în care probabil vom trăi chinuiți de neajunsuri și de problemele specifice vârstei a III-a, sunt prea puțin pentru ce am oferit societății, atunci avem o problemă. Dacă perspectiva grozav de lungă și de grea de a munci aproximativ 45 de ani ca angajați, pentru un salariu limitat, măcinat de impozite, taxe și de nevoile unei familii, cu mici concedii anuale ne înspăimântă, atunci avem și  a doua problemă. Și anume că traseul despre care ne-au vorbit societatea și părinții noștri nu este singurul drum în viață ci doar cea mai lungă și grea cale către bucuria unei existențe libere.

În aliniatele de mai sus am judecat întregul parcurs din momentul primei angajări. Deci pot elimina din peisaj perspectiva angajării pe termen lung și cea a pensionării asigurate de stat. Îmi rămâne elementul școală care este de fapt singurul lucru important însă nu decisiv în ecuația succesului.

Consider că școala este importantă pentru a dobândi cunoștințele generale care stau la baza unui management de succes. Este bine, este ideal să dobândești cunoștințe vaste în toate domeniile, să citești mult, să dialoghezi cu somități universitare, poate și o listă de note bune spune ceva însă mișcarea de inerție imprimată de procesul educațional nu este totul. Suntem obligați să învățam chimie organică, fizică atomică, limba latină sau educație tehnologică însă despre bani nimeni nu scoate un cuvânt. Este ca un tabu. Chiar și despre sex se vorbește mai des. Interesant este că atunci când devenim angajați, băncile și oricine vrea să încheiem un contract, ne explică avantajelor prin care devenim datornici pentru mulți ani și niciodată nu se pomenește adevărul despre bani. Pentru că se pleacă de la ideea unui om mulțumit cu un minim de libertate, confort și sănătate.

În loc de concluzie spun că personal cunosc extrem de puține familii în care se discută despre circuitul finanțelor sau despre relația active-pasive. De asemenea știu puține persoane care   investesc în materiale educaționale pentru o zi de mâine mai bună. Însă nu îmi amintesc nici un profesor care să fi vorbit despre bursă, economii sau investiții.

Educație financiară - Importanța (1)

În lumea scriitorilor de blog foarte puține persoane vorbesc despre educația financiară. Chiar dacă s-ar aborda mai des un subiect precum cel în discuție, o dezbatere marginală, bazată pe ziare, pe spusele din gura lumii și pe experiențele majoritar nefericite ale unor cunoștințe, nu ar face decât să adâncească în retragere impulsul de a ieși din cercul vicios și de a câștiga independența financiară.

Cei câțiva oaspeți obișnuiți ai acestui blog probabil se vor întreba cu siguranță care este rațiunea pentru care las un moment respiro în zona lirică a creației și mă dedau unor subiecte paralele sau chiar opuse. 
Motivul este simplu - detest ignoranța, detest persoanele care se învârt în același marasm social și nu cred că există decât extrem de puține situații reale în viată din care nu poți evada către libertate. Iar una dintre cele mai pregnante libertăți ale individului modern este cea financiară. Știu, multă lume trâmbițează că sănătatea este mai importantă. Corect, este însă dacă nu ai bani nici pentru merdenele și ajungi în orice spital, o brumă de bani face diferența dintre viată și moarte. Siguranța este importantă. Însă ultimele modificări din Codul Muncii și criza mondială te transformă într-un pion care stă într-un picior pe o poliță de gheață în mijlocul oceanului și nimeni nu garantează că mâine vei avea același serviciu plătit de multe ori modest. Dragostea este minunată. Însă dacă dumnezeirea a ales să te naști într-o familie săracă și lucrezi 12 ore pe zi pentru un salariu mizer, este greu să mai ai timp pentru întâlniri și resursele de a prefigura visul simplu - o mașină și o casă pentru viitoarea familie pe care te gândești să o întemeiezi. Fiecare cred că și-ar dori să se trezească la ora 10, să bea o cafea bună într-un local liniștit iar la amiază să urce dacă dorește într-un avion de linie și să vizitele Parisul iar banii, timpul și obligațiile derivate dintr-un contract de muncă să fie o amintire neplăcută din vremuri demult uitate. Acest scenariu este posibil.
Epoca industrială a apus. Sfaturile date copiilor prin care sunt îndrumați să urmeze o școală bună și să caute un loc de muncă sigur sunt insuficiente și parțial greșite fiindcă lumea în care trăim este un organism viu, într-o continuă metamorfozare iar a rămâne pe loc înseamnă a te mulțumi cu puțin și a renunța la libertate. 

Din lectura mai multor cărți de specialitate, o să încerc să dezvolt o viziune nouă pentru majoritatea persoanelor, viziune care vreau sa aibă rostul unei iluminări asupra realităților economice pe care băncile, guvernele și în general societatea nu le prezintă în școli ca material de studiu obligatoriu. O mare parte din scrierile viitoare vor avea la baza învățămintele unui mare guru al educației financiare, Robert Kiyosaki. Aceste rânduri le doresc a fi un fel de introducere într-un capitol vast pe care o să îl dezvolt în viitorul apropiat.