luni, 18 iunie 2012

Neschimbata condiție materială a scriitorului contemporan

Nesfârșite calcule financiare, minte obosită la extrem și nemaicooperantă, cer de bronz și de fier. Pierd anual mii de euro pentru că nu-mi pot urmări contractele, scadențele, plățile. E de necrezut, dar mulți editori străini pur și simplu nu plătesc, sau plătesc doar când insiști să-și achite obligațiile contractuale. Sumele sunt oricum derizorii, dar se adună. În ce smârc editorial sunt silit să mă zbat. Chiar dacă acum public și la edituri mari, e până la urmă același lucru: ești unul dintre foarte mulți, nu poți pune condiții, trebuie să accepți orice târg. Că doar cine te crezi? Nu cumva te crezi cine ești? E o gherilă fără sfârșit și fără ieșire. Dac-aș putea doar să las totul și să dispar. Dar zecile de mii de fire te țin bine, cu punctele lor strălucitoare de clei din loc în loc, și, cu cât te zbați mai mult, cu atât vine mai repede păianjenul. (Mircea Cărtărescu)
       Fragmentul de mai sus face parte din jurnalul ținut de Mircea Cărtărescu între anii 2004-2010, mai precis este o considerație notată în ziua de 16.08.2009. 
        Chibzuiam că peste gândurile multor adolescenți absorbiți de condei a existat măcar o dată subterfugiul real sau mai ales imaginar către o viată a expresiei libere, consacrate, din care să lipsească teama sărăciei și a grijilor materiale toxice. Acest trai sperat nu este nici pe departe ideal sau măcar suficient când proiectele sunt teleportate anevoios către realizarea propriu-zisă, fie ea una de renume sau de recunoaștere internațională. 
      Totul pare a se opri pe marginea inferioară, cel mult medie, a unui dig pe care românitatea și partea aceasta de Europă îl ridică în mod imperturbabil și constant în jurul condiției scriitorului. Rămâne o teamă de ziua de mâine (în materialitatea sa imediată) capabilă de a devia traseul natural, menit să urzească noi capodopere, către editoriale scrise la foc automat, cărți cu priză imediată la public și apariții în show-uri dictate de trusturi media. 
      Și în acest marasm, unde este prețuirea pentru mâna de oameni care ne transfigurează viețile, făcându-le mai umane?



8 comentarii:

  1. ''Că doar cine te crezi? Nu cumva te crezi cine ești?'' cata frumusete in exprimare...

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu exista siguranta zilei de maine!:) Editurile nu se mai lupta acum sa publice o carte buna deoarece nivelul de cultura a cam ajuns la un prag disperati..copii nu mai citesc carti,citesc statusuri pe facebook:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Uman ..cine mai stie in ziua de azi ce inseamna uman?cand suntem in stare sa privim un om omorat in bataie in fata noastra? cand nu ne mai sinchisim sa chemam salvarea cand vedem cineva cazut pe jos? si cand am ajuns sa fim doar pentru noi ?

    RăspundețiȘtergere
  4. Multi adolescenti din ziua de azi,indiferent ca au talent nu se mai reprofileaza pe meseria de scriitor..pentru ca stiu ce ii asteapta,prefera sa scrie pe un blog...cartea e deja de domeniul trecutului in viata lor!

    RăspundețiȘtergere
  5. E greu in ziua de azi sa nu ai o meserie care sa iti aduca bani constant.viata a devenit din ce in ce mai grea...scrisul acum este doar o pasiune nu o meserie...sa nu mai zicem de nivelul de apreciere care scade pe zi ce trece.

    RăspundețiȘtergere
  6. In vremurile noastre ca sa incep asa...mai aveai timp de citit o carte..de jucat un joc..cum ar fii leapsa...inainte o strigam pe mama de la geam nu ii dadeam beep pe telefon..si alergam ...cand veneam in casa eram franta..nu ma dureau ochii de stat la calculator..:)

    RăspundețiȘtergere
  7. Un scriitor este cel ce te duce in lumea lui,lumea creata de el, si te plimba prin ea...te intriga te supara...te calmeaza..si cand se termina tot..ramai si cu lexicul imbogatit.:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere

Comentariile sunt supuse moderării înainte de publicare.