franjuri de pene,
rotocoale de aer.
pe sub podele,
ierburile primăverii
sorb
plămânii
tavanului-arcă.
în dreptul patului
păsările neclintite
definesc înălțimea
ca un suspans prevestitor
drumului în revărsare
de cântec și colb.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Imi place mult fotografia ce acompaniaza poezia..si versurile desigur ! Felicitari
RăspundețiȘtergereeste foarte draguta poezia :)
RăspundețiȘtergereFoarte frumoasa poezia.felicitari!:)presupun ca este creatie proprie:)
RăspundețiȘtergereinteresanta poezia.bravo
RăspundețiȘtergereCateodata as vrea sa fiu o pasare..sa zbor in inaltul cerului fara sa mi pese de ceea ce las la sol..:)
RăspundețiȘtergereFoarte frumoasa poezia !! si poza este superba :D mereu am visat o camera in stilul celei din poza :X
RăspundețiȘtergere