Văzduhul rotit

Timpul cald
se ridică prin păsări
spre domul necuprins.


în urma lui -
o brumă de tăcere.

Larmă în foșnet de hârtie

Uneori
semănam la încheietura mâinii
un  fel de gheară cu unghii din crini


până spre dimineață 
gâtul și fruntea
erau tatuate cu litere arse
iar din texte 
se extrăgeau
nevoia de luntre
nevoia de punte
nevoia de munte...


după ce am închis apusul
semănam la încheitura piciorului
un fel de aripă cu spini.


în culmea dealului
ecoul se rostogolea
surd
în hârtie.

Pene

ferestrele moi respiră
franjuri de pene,
rotocoale de aer.

pe sub podele,
ierburile primăverii
sorb
plămânii 
tavanului-arcă.

în dreptul patului
păsările neclintite
definesc înălțimea
ca un suspans prevestitor
drumului în revărsare 
de cântec și colb.

Haiku (Ulcior cu lapte)

Ulcior cu lapte -
sub norii albi de ploaie 
primul strop văzut.

Haiku (Embrion)

Ovalul perfect
și un punct abia zărit -
embrion visat.

Haiku (Zbor alb)

Fluturele alb
izgonit de vântul aspru
se pierde în nori.

Haiku (Leagăn)

Pruncul adormit -
peste leagăn pâlpâiri
de felinar vechi.

Haiku (Lupii)

Lupii dezolați
văd luna în eclipsă -
urlet în vale.

Haiku (Formele iubiților)

Patul părăsit -
formele iubiților
nestingherite.

Haiku (Pași grăbiți)

Pași grăbiți prin parc -
Un porumbel speriat
Se-ndepărtează.

Haiku (Albumul)

Album regăsit -
zâmbetul inocenței
animat din nou.

Haiku (Iarnă uitată)

Lumina zilei
umple odaia rece -
iarnă uitată. 

Haiku (Foșnetul ierbii)

Doresc să adorm -
Prin zid, foșnetul ierbii,
Răzbate curând.

Alice și urmele sale

Alice își descoperea destinul
ca să își răcorească gambele 
Alice fugea pe sub clar de lună
în stomacul unei păsări de porțelan
ea iubea izvoarele purpurii
mai ales cele subterane 
care miroseau a mosc.


dinții ei
dintr-un material 
din care se confecționau în Alaska
ghearele îngerilor
mușcau din bătăile inimii
astfel
sinapsele norilor fulgerau vestirea
unor anotimpuri de postav.


Alice era mai ales duminica 
o secvență de patefon
care dansa
pe gheața podului palmei
ca o arătare de iridiu 
capabilă să alerge prin pete de uitare
în spirală
până la ultimul inel al arborilor tăiați
nimiciți de sămânță.

Flash Poem 45

Turnul bătrân

își cheamă corbii

prin dantele de ceață -

un iluzionist dezvăluie

caruselul de apă.

Flash Poem 44

în subsolul dorințelor -
un iad de plăceri.


la înălțimea frigului -
doar singurătatea.

Flash Poem 43

spun simbolul 
pentru tandrețe -
un pod de gheață
se topește
în ape verzi.

Flash Poem 42

seara așteaptă
umerii istoviți
să adâncească orbitele patului


seara așteaptă
un vis de catifea
să oprească memoriile
din evaporare


înspre dimineață
așteptările 
se ridică
prin venele draperiilor.

Genunchi ostenit

Pajura se întoarce la umbră, 
câmpiile verzi învelesc norii
precum colțurile frunzelor umede
aruncate toamna în foc.

un bulgăre de pământ,
drept genunchi,
atinge indigo
irisul lacului încremenit.

Dacă te aștept

Dacă te aștept 
înseamnă că
umbra pasului tău violet
a dizolvat 
zidirea de timp
dimprejurul 
memoriei atingerilor.