marți, 26 iunie 2012

Pene

ferestrele moi respiră
franjuri de pene,
rotocoale de aer.

pe sub podele,
ierburile primăverii
sorb
plămânii 
tavanului-arcă.

în dreptul patului
păsările neclintite
definesc înălțimea
ca un suspans prevestitor
drumului în revărsare 
de cântec și colb.







6 comentarii:

  1. Imi place mult fotografia ce acompaniaza poezia..si versurile desigur ! Felicitari

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumoasa poezia.felicitari!:)presupun ca este creatie proprie:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Cateodata as vrea sa fiu o pasare..sa zbor in inaltul cerului fara sa mi pese de ceea ce las la sol..:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte frumoasa poezia !! si poza este superba :D mereu am visat o camera in stilul celei din poza :X

    RăspundețiȘtergere

Comentariile sunt supuse moderării înainte de publicare.