obturează lumina rătăcită
din capătul holului
cu uși ferecate.
peste podelele vechi
se despică
un ocean minunat
în tropotul
mașinii de scris
pereții se înroșesc,
se topesc -
biscuiți fragezi
în ceaiul de mentă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Rasare o scanteie de speranta-n departari.
RăspundețiȘtergerePrintre amintiri fara vlaga,se descopera limpede parfumul libertatii.
Timpul alearga si el,uitand in pasii zgomotului destine nescrise,o clipa tresare ascunsa in ganduri.
Timpul ar scrie despre oameni...
Superb si interesant!