La Tangente

Iarna nu-i ca vara. Filmul american nu este precum cel european. Nici umorul anglo-saxon nu  se potrivește spiritului latin ca și cel autentic. Nuanțele dramelor sorbite de pelicula scurt-metrajului de mai jos se subscriu unei emoții pe care o cunoaștem. Am trăit cu ea, ne-a bucurat, ne-a durut, ne-am văitat că nu o putem exorciza sau extirpa. 

Trăirea transmisă de un film european bun se confundă cu o amintire, mai mult mai puțin recentă. Un film american reușește de obicei, cel mult, să îți mângăie orgoliul de spectator comod sau să îți verifice răbdarea sau intuiția. Nu poate să te transpună, nu poate să dizolve sufrageria sau cinematograful într-un crepuscul cu trăiri imediate.

Simplele bucurii sunt rodul unor fâșii de vieți nesofisticate iar adâncimea lor se măsoară prin destrămarea timpului prezent.