de la jumătatea întunecată
a labirintului de os
femeia-felină dansează
poemul mut.
pașii ei sfărâmicioși
înaintează prin pulberea de sunete
ocol după ocol -
turbilion străveziu,
ca un sens giratoriu
pentru sentimente copilărești
de admirație și uimire.
în capătul treptelor cu nori -
lumina dintre coastele
unei porți masive.
în loc de bun venit -
o îmbrățișare
prin epidermele
umbrelelor uzate.
:) frumos..
RăspundețiȘtergereProfund...
RăspundețiȘtergereMultumesc, vremea este de vină.
RăspundețiȘtergeredar ce imagini puternice construiesti! evident, sunt invidios.
RăspundețiȘtergereSuna papagaliceste sa spun ca si eu pe tine sunt invidios. Ai crescut mult in ultimele scrieri!
RăspundețiȘtergerediafana ingemanare epidermica dincolo de cuvant...felicitari
RăspundețiȘtergere@coriandra - Multumesc!
RăspundețiȘtergere