joi, 5 mai 2011

Dans prin ploaie

de la jumătatea întunecată 
a labirintului de os
femeia-felină dansează 
poemul mut.

pașii ei sfărâmicioși
înaintează prin pulberea de sunete
ocol după ocol -
turbilion străveziu,
ca un sens giratoriu
pentru sentimente copilărești
de admirație și uimire.

în capătul treptelor cu nori - 
lumina dintre coastele 
unei porți masive.

în loc de bun venit -
o îmbrățișare 
prin epidermele 
umbrelelor uzate.


7 comentarii:

  1. dar ce imagini puternice construiesti! evident, sunt invidios.

    RăspundețiȘtergere
  2. Suna papagaliceste sa spun ca si eu pe tine sunt invidios. Ai crescut mult in ultimele scrieri!

    RăspundețiȘtergere
  3. diafana ingemanare epidermica dincolo de cuvant...felicitari

    RăspundețiȘtergere

Comentariile sunt supuse moderării înainte de publicare.