La Sibiu se joacă Faust

Mi-am descoperit gustul pentru teatru în anii de liceu. După timpul și posibilități materiale ale vremurilor de atunci și ale celor care au urmat, m-am străduit să consum teatru, să mă bucur de efuziunea transmisă de actori și să îmi colorez distinct peisajul vieții cu splendorile oferite de marea scenă.

Dintre toate spectacolele de teatru de care m-am bucurat până acum, unul singur m-a mișcat și m-a luminat prin toate cotloanele și meandrele sufletești. Cred că Goethe a fost genial când a scris Faust dar nu departe mi-a părut adaptarea și punerea aceleiași opere în scenă de către marele regizor Silviu Purcărete.

În 2007, odată cu transformarea Sibiului în capitală culturala europeană, Teatru Național Radu Stanca a prezentat piesa Faust, care încă de la prima reprezentație, consumată într-o hală industrială dezafectată, a avut un impact artistic major, trepidant în țară și ulterior, pe mapamond. Anul acesta, în martie, am fost pentru prima dată la acest spectacol, la invitația unui bun prieten iar apoi am ales să revăd Faust. De fiecare dată, ca umil spectator, am simțit o copleșire plenară, o transfigurare continuă, o relație actor-public desăvârșită și un joc de scenă răpitor de interesant. Mefisto, în interpretarea genială a Ofeliei Popii, este prelungirea cu chip uman incert a diavolului care, însetat de dobândirea unor suflete măcinate de incertitudinea bucuriei finale, se folosește de șarmul fin, trivial, uneori grotesc și pervers pentru a-și îndeplini opera întunecată. Faust, jucat magistral de Ilie Gheorghe, este arhetipul ființei orbite de iluzia ultimei beții erotice, a împlinirii unor certitudini spirituale printr-o nebunie care surclasează rigoarea și lumina vieții conduse către orizontul scobit pe filonul științelor exacte. 
Mixul total, de replici, lumini, flăcări, fundalul sonor vocal sau acustic, scena mobila și invitația de la jumătatea piesei de a pofti, la propriu, în Iadul scenic, duc experimentul teatral într-o zonă inedită, neașteptat de terifiantă iar spectatorul este dizolvat pe nesimțite în vâltoarea drumului parcurs de Faust către lumea de dincolo.
Cu toată sinceritatea o spun, piesa este cu adevărat unică, genială și reușește să dezvolte bucurii și mâhniri dintre cele mai importante. Încă se joacă de aproximativ două ori pe lună, într-o hală din apropierea Pieței Balanța din municipiul Sibiu și un asemenea regal este mare păcat să fie trecut cu vederea.