miercuri, 26 ianuarie 2011

America Latină și dorul de ducă



Nu știu alții cum sunt dar când îmi vine dor de ducă prin mintea mea se petrece mai mereu un scenariu legat de America Latină. Nu sunt supărat, nu trec printr-o perioadă nefastă, însă iarnă mă obosește prin frig și din lipsă de culoare. Din acest calcul al prezentului pot extrage rezultatul doar dacă mă plasez cât mai departe de peisajul monocrom și obositor.
Aș vrea să mă trezesc în dimineți calde, într-o căsuță aproape de plaja de la Havana, să aud muzici pasionale, chitare dulci care sfredelesc arborii exotici și valurile domoale. Mi-ar plăcea să hoinăresc prin orașe de provincie, să întâlnesc oameni zâmbitori, îndrăgostiți, copii care joacă desculți fotbal, să gust mâncăruri și băuturi cu arome noi, seducătoare, aș vrea să văd pasiunea pictorilor cuprinși de acuarela vieții și a perspectivei de pe falezele, din vârf de orizont. La câteva zile aș dori să urc într-o mică barcă și să vâslesc către insule mici, cu nisip fin, pe ape turcoaz dar adânci și să petrec timpul apusului printre ierburi înalte prăfuite de nisip. Nu as vrea să se știe de numele meu, prietenii să mă boteze cu doresc și cum simt ei iar în acest anonimat liniștit să am timp pentru a explora întinsul de corali, să citesc și să înot. Doar atât.


3 comentarii:

  1. Si..? Cand ai de gand sa-ti transformi acest vis in realitate..?

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu siguranta va veni si vremea cand voi ajunge la Havana. Ma simt legat de acele locuri, nevazute vreodata, ca si cum as trait o viata anterioara.

    RăspundețiȘtergere

Comentariile sunt supuse moderării înainte de publicare.