Când nu putem să fim grandioși alegem clipă de clipă să desăvârșim propria existentă prin fragmente de bucurie simplă. Construim osatura unei zile obișnuite din moleculele gesturilor. Pășim și ne oprim. Dăm la o parte draperia spre a privi lumea și lumina prefăcută în traiectorii de mișcare. Vorbim și așteptăm să ni se vorbească. Tăcem și așteptăm ca forul interior să accepte sau să decline orizontul voinței.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt supuse moderării înainte de publicare.