S-au trecut cernite vremurile când masculul comunal accesa portul (nu portalul) tradițional compus din opinci, cioareci, șerpar, ițari și chimir pentru a o dansa pe Mărioara în bătătura satului pe acorduri de cobzar agezmuit cu țuică și cu vin. Nici filfizonul de oraș nu-și mai etalează corpeul în fața junelor domnițe, astazi viața se desfășoară ca o secvență de biți - conversații, poze și clipuri. Adică de multe ori în acest fel:
Cum nu am un profil pe Facebook, e foarte posibil ca interventia mea sa fie mai mult decat subiectiva.
RăspundețiȘtergereNu e neaparat rau ca oamenii sa inchege relatii intr-o retea din aceasta.
Ideea este de limita, de echilibru.
..
Citind ce ai scris, parca mi s-a facut dor de niste vremuri in care oamenii isi scriau scrisori din acelea adevarate, se intalneau si lasau lucrurile sa se desfasoare in ritmul lor, fara a forta nimic.
Cumva, ceva e tare superficial in lejeritatea cu care ne indragostim, apoi ne dezindragostim si dam delete cuiva din viata noastra, cu un simplu click.
As vrea sa se mai poate folosi hartia si tocul, sa ne etalam pe hartie gandurile si iubirile. Sa facem un poem din viata noastra. Desi am profil pe facebook, nu agreez modul acesta de socializare. Am, insa nevoie pentru chestii simple care-mi sunt necesare si ma folosesc si eu de aceasta gaselnita care face lumea sa-si traisca o buna parte din viata pe ea.
RăspundețiȘtergereSe spune ca atunci cand vom ajunge sa stim totul si nimic sa nu mai constituie o necunoascuta, ne vom zdrobi singuri, vom disparea. Pai, daca nu vom mai merge la cumparaturi si ne vom infometa? Si asta pentru a sta pe facebook sau pe second life :)