Ganduri prinse in amortite ezitari, Clipe rapite de dor neinteles, Un chip de inger ramas amintire Iar naste fiori in pasi de suspine. Si-o simpla privire pierduta in zare, Stingea candva nopti cerandu-si iertare. Poate era doar un zambet trist,sfaramat in uitare. Sau poate o lacrima ce-n final a secat dureros si adanc o intreaga mare. Ea... A ramas copil. Cu esarfa ca o amprenta a zilelor de toamna,ca si cum dragostea a mai lasat in urma doar parfumul unui vis. Tandru amor al sperantei,iarta si cerul!
P.S. Scuze dar asta ma indeamna gandurile tale atat de blande,placute,sa scriu.Chiar azi pe drumul spre casa,vantul se juca cu esarfa mea si imi veneau in minte tot felul de alaturari,intrebari.Stiam ca voi scrie azi despre aceasta.Dar nu credeam ca aici. Impresionant!
Ce culoare ai ales pentru o esarfa. Ma gandesc, mai ales, la o nuanta de par. Iar ierburile batrane imi aduc aminte de tot ce-i peren. De ce-mi vien-n minte absolutul? Poate pentru ca stiu cat de trecatori suntem. Toamna se numara anii..., clipele trecute si care nu mai revin. Aproape ca-mi vine sa ma opresc undeva si sa incremenesc si timpul De-as putea...
Ganduri prinse in amortite ezitari,
RăspundețiȘtergereClipe rapite de dor neinteles,
Un chip de inger ramas amintire
Iar naste fiori in pasi de suspine.
Si-o simpla privire pierduta in zare,
Stingea candva nopti cerandu-si iertare.
Poate era doar un zambet trist,sfaramat in uitare.
Sau poate o lacrima ce-n final a secat dureros si adanc o intreaga mare.
Ea...
A ramas copil.
Cu esarfa ca o amprenta a zilelor de toamna,ca si cum dragostea a mai lasat in urma doar parfumul unui vis.
Tandru amor al sperantei,iarta si cerul!
P.S. Scuze dar asta ma indeamna gandurile tale atat de blande,placute,sa scriu.Chiar azi pe drumul spre casa,vantul se juca cu esarfa mea si imi veneau in minte tot felul de alaturari,intrebari.Stiam ca voi scrie azi despre aceasta.Dar nu credeam ca aici.
Impresionant!
Ce culoare ai ales pentru o esarfa. Ma gandesc, mai ales, la o nuanta de par. Iar ierburile batrane imi aduc aminte de tot ce-i peren.
RăspundețiȘtergereDe ce-mi vien-n minte absolutul? Poate pentru ca stiu cat de trecatori suntem. Toamna se numara anii..., clipele trecute si care nu mai revin. Aproape ca-mi vine sa ma opresc undeva si sa incremenesc si timpul De-as putea...
Ce frumos si simplu, in doar cateva cuvinte.
RăspundețiȘtergereAm sa-ti marturisesc ca ador stilul acesta de poezie - esenta de poezie.