marți, 16 noiembrie 2010

Muzica dintr-un vis


După multe piese care m-au agresat stereotip, în mod vădit organizat și sistematic, am deprins o ură față de radioul romanesc comercial, care ni se toarnă în urechi, ca un șampon fals de urzică de 3 lei pe freza distrusă de vântul prăfuit al orașului. Îmi place muzica dătătoare de energie, de speranță, care aprinde vise și pe fondul căreia se îndeplinesc dorințe, acele acorduri pentru care privitul la cerul înstelat este o mare bucurie. 






2 comentarii:

  1. Buna, imi place blogul tau, daca te intereseaza un link exchange intra pe http://pegas-motorizat.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  2. :)
    Am simtit implinirea rolului celui dintai comment al tau la articolul "Neinteles" si iti multumesc in gand;)
    Intr-adevar asa este,un suflet nu se poate hrani la nesfarsit cu simple iluzii.
    Madalin,mi-as dori sa ating atat de bine anumite subiecte,stari prin care trecem cu totii la un moment dat in viata.Uneori am impresia ca scriu plictisitor despre una si aceasi problema: dorul,asteptarea.Ca nu voi fi inteleasa.Dar as vrea sa cunosc mai multe pareri despre simtirile care ne incearca pe parcursul vietii.Sa percep destul de clar o maturizare emotionala,sa pot diferentia perioadele cuprinse in existenta mea.Sa vad ce rol are timpul in modelarea sufletelor.Poate si din cauza faptului ca ma pasioneaza dezvoltarea umana dar in acelasi timp modul in care mi-as putea pastra sufletul copil intr-o lume neinteleasa de mine si rece.Nu stiu cat de normal e sa ai astfel de preocupari la 18 ani,insa viata ma ajuta sa sper si chiar ma consider fericita.
    In legatura cu articolul tau "Muzica dintr-un vis" foarte potrvita comparatia: "radioul romanesc comercial, care ni se toarnă în urechi, ca un șampon fals de urzică de 3 lei pe freza distrusă de vântul prăfuit al orașului."chiar asa se intampla!
    Hmm...
    Ma bucur sa aflu ca exista suflete care inca stiu sa priveasca cerul instelat.Eu incerc sa nu pierd nici o noapte,fiindca ar pieri miracole si probabil ca nu as mai simti viata cu adevarat.
    E ciudat de frumos modul in care imi place sa ma destainui aici,"la tine".Aproape ca uit de blogul meu;))
    Zile cu soare iti doresc :)

    RăspundețiȘtergere

Comentariile sunt supuse moderării înainte de publicare.