Rampa(pa-pam) de gunoi

La 7:30 radioul meu cu ceas mă trezește. Cum cei de la E-Boda nu fac electronice de top sau din cauză ca blocul nu a fost proiectat de arhitecți radiofili, aparatul herțian prinde un ghiveci de posturi FM și mi le cântă la grămadă aproape oriunde aș căuta. Doar pe undeva, exclusivist, agăț puțină puritate sonoră pe frecvența celor de la Kiss Fm. Sloganul dânșilor, cum că ar livra cea mai bună muzică, este pe deplin comercial și nu surprinde niciodată cu nimic, adică un fel de Andreea Marin. Pentru mine este tortură în stare pură și cred că dau dovadă de un fel de masochism, prin a-mi întuneca diminețile de la înălțime cu rampa-pa-pam și dansa bunitu(?!). De o mie de ori pe zi!

Mă gândesc că lăutarii sau lăutăresele care cântă asemenea cretinități nu au nicio vină. Își fac calculele, realizează că lumea devine tot mai banală, mai promovează un nimic ușor digerabil/fredonabil și iau o cârcă de bani. Ești cineva dacă atunci când îți cumperi cârnați de Pleșcoi de la supermarket sau când mulgi în ogradă capra, îți perfuzezi în urechi rampa-pa-pam/man down. Ce-i asta, despre ce se vorbește și ce caută flăcăul pe jos?! 

În fine. Să admitem că găsesc o soluție comodă pentru ridicarea în bune condițiuni în capul oaselor și pentru rularea în partea stângă a butonului radioului, semn de oprire. După liniștea din casă, urmează programul cultural-artistic din autobuzul care mă duce la serviciu. Pe liniile urbane din Alba Iulia, șoferii au un rol auxiliar de dj. Dacă nu ai șansa să asculți pricesne, cântece evlavioase, hituri jiene cu Puiu Codreanu sau manele de pe casetă, cu siguranță radioul va umple atmosfera cu rampapam-uri ori alte hidoșenii repetitive. La fel se întâmplă în cafenele, unde mai nimeni nu are imaginația să gâdile urechea cu muzică mai puțin comercială. 
Este tristă poluarea sonoră, mai ales cea oarecum impusă de societate și livrată agresiv, din considerente pur materiale. O șansă ar fi muzica la purtător, însă riști să îți petreci ziua ca un sociopat neînțeles. Atunci unde ne vom îndrepta? Supraviețuim ascultând ce nu ne place sau trăim într-o izolație, ca un univers personal mai greu accesibil?


P.S. Piesa aia cu ram-pa-pa-pam este printre cele mai odioase, groaznice și agasante producții muzicale din toate timpurile și abia aștept ziua când încetează să mă mai vâneze obsesiv. 
Rihanno, rușine fată, îți doresc să te chat-uiești cu alde Salam și von Vijelie, fiindcă ați ajuns să livrați împreună conserve stricate și spirtoase spumante în călcâi de șlap.