Se trăiește timpul ca niciodată, ca o foaie de hârtie livrată sub ușă, vaporizată de lumina ferestrelor, în trei dimensiuni. Adunat prin mărgele de sticlă, picurat din vorbe, dilatat de emoții, hăituit de iluzii, timpul se joacă cu epiderma omului. În încercarea de a seduce drumul lung dintre polii ființei-neființei, în încrâncenarea de a scoate statui din oase și de a elibera strigătul artei, un răstimp se înghesuie între degetele secolelor. Și prin galaxii de evenimente se îndepărtează, la început ca o planetă cu munți și văi, apoi - o amprentă ștearsă de lumină și în final, un punct neștiut pe o plajă de nisip.
În coconi de fildeș trecerea vremurilor vibrează violet, sub ciocanul tâmplarului vremelnicia sună a viitoare toacă iar dincolo de priviri trecătoare doar ploaia suspendată își mai menține răsuflarea de zăpadă încă un anotimp.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt supuse moderării înainte de publicare.