luni, 11 iulie 2011

Tardiv câteva vorbe despre BAC

Deloc miraculos, paradisul de carton în care trăiau mai bine din jumătate din elevi s-a prăbușit sub propria greutate. Era și firesc ca undeva goana oarbă să sfârșească urât, în punctul terminus al realității.
Mă feresc de a face o interpretare politică sau instituțională a fenomenului, care s-a împănat cu rezultate fără precedent. Pe de altă parte risc să fiu judecat pentru nostalgie bătrânească, atunci când aduc în discuție vremurile din pragul Bacalaureatului meu.
Am făcut un liceu bun, din Ploiești și pe vremea respectivă (1998-2002) senzația mea certă este că se făcea școală în mod serios. Chiar dacă existau și colegi miserupiști, impresia cognitivo-artistică generală era că ne străduiam să existăm ca elevi conștiincioși și mai puțin ca simpli procesatori de oxigen, apa și alimente. Evident că erau puțini cei care pierdeau serii lungi de nopți în spiritul excelenței și nu cred că tocmai extremele sunt relevante. Cred că într-o școală, abordarea generală pe care o au elevii față de cunoaștere este un factor decisiv. 
Generația Google, Yahoo, Adidas, Nike, I Pod, I Phone, Mercedes, BMW, Armani și Versace, mult prea adâncită într-o hypersocializare fadă, s-a format în jurul non-valorilor și în religia aparențelor. Este vina societății că a continuat să ducă învățământul într-o căruță beteagă, cu roți de lemn și boi obosiți. Greșala evidentă rezidă și din lipsa  practicului, a aplicației imediate, în concretul vieții de angajat, a peste 95% din informații servite cursanților. Pot să mai adaug lipsa unor modele, a unor personalități-țintă, a căror intelect să convingă că rosul coatelor pe bănci este o treabă necesară succesului în viață. Sau să dau vina pe părinții care treptat se dezmeticesc din iluzia epocii industriale și vor să se acomodeze cu Occidentul.
Întâmplător cunosc elevi din generațiile care trec sau tocmai au trecut prin liceu sau colegiu. Atâta nepăsare, spirit de turmă, lașitate, ignoranță pentru orice înseamnă dezvoltare personală nu am mai sesizat nicicând și sentimentul acesta mă întristează. Este rețeta perfectă pentru fabricarea zilierilor, a muncitorilor necalificați, uniți fără cuget și fără simțiri într-o mare masă de manevră.
Soarta zilei de mâine se identifică de cele mai multe ori cu deznodământul unui examen parcurs de o generație iar eventualul eșec este al tuturor, în special a celor care nu și-l asumă.

    

3 comentarii:

  1. Pertinente observatii..si esecul e al societatii de azi in general.

    RăspundețiȘtergere
  2. Pentru ca examenele de Bacalaureat s-au terminat, imi vizitez din nou prietenii.
    Domnisoara din imagine sigur ramane pentru ...la toamna, in ceea ce priveste BAC-ul. :lol:

    RăspundețiȘtergere
  3. Bravo, frate! Si uitat un aspect... Viitorul arata mult mai sumbru!

    RăspundețiȘtergere

Comentariile sunt supuse moderării înainte de publicare.