zilele solzoase să se înece într-un port nordic,
cărţile vechi să aducă ploaia
peste cenușa bătrânilor,
aripile să piardă plumbul amintirii
departe in azur.
azi
candelabrele cad și mor în sala animației.
doar un copil surdo-mut vinde
un afiș cu Mozart
pentru a descifra orbului
dilemele primaverii.
pe genunchi oamenii nu mai poartă lut,
pe buze oamenii nu mai poartă sărut,în ochi oamenii nu mai poartă răsărit.
în fața magazinelor de sentimente
emoțiile migrează fără miros de fân
din suflet în suflet,
apretate și bine închise în pungi de plastic.
obsesiile nu mai trag clopotele
în uitatul oraș de mucava Amândoi.
cine să audă soarele cum fierbe în mare,
cine să vadă bruma stejarilor noapte de noapte ,
cine să vorbească despre moarte
în zorii marilor speranțe?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt supuse moderării înainte de publicare.