"A dărui" este un verb legat masiv în societatea actuală, de hiperconsum, de o valoare cât mai însemnată a cadoului. Sentimentele importante au un moment al semnului de sărbătoare direct proporțional cu prețul darului. Dăruim un buchet de flori la o zi de naștere și o mașina de spălat rufe, la o căsătorie.
Cărțile se dăruiesc tot mai rar. Deși cultura și cunoașterea alcătuiesc un limbaj universal, oamenii se tem să dăruiască o carte. Este o teamă de penibil nejustificată. Ar spune unii că o sumă omogenă de pagini scapă evidenței imediate, nu manifestă seducție mentală în următoarele cinci minute, solicită timp, atenție și răbdare. Însă fiecare carte este o treaptă sau o punte. Oamenii se pot regăsi facil în cărți, pot să își completeze lipsurile de exprimare, pot gândi cutezător, pot da contur fericirii, pot vaporiza negura de peste visele care așteaptă demult împlinirea.
Marius Rusu mi-a pasat în urmă cu câteva zile o leapșă prin care se încurajează dăruirea de cărți și, cu o mică întârziere, am răspuns inițiativei. Am făcut un tur mental (și nu numai) în zona persoanelor cunoscute și a cărților din bibliotecă potrivite acestora. Am ales să dăruiesc lui Flavius bestsellerul Minciuni Oficiale al lui David Heylen Campos, carte care sper să reușească să ofere răspuns unor controverse istorice de notorietate.
Aș dori, în numele darului absolut voluntar, ca leapșa să fie dusă mai departe, în litera și spiritul celor care au inițiat-o, de către Marius Filimon, Adrian Popescu și Ionela Popa.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt supuse moderării înainte de publicare.