Nunta celor o mie de clisee

Poți să ai o zi normală în ultimele luni fără să auzi măcar în treacăt despre nunta mileniului din Anglia? Nu poți! Poți să vezi o știre națională fără să se pomenească din plan extern, în abundență, despre ce colier de sute de mii de euro se pregătește pentru ceremonia regală? Nu poți! Nunta regală te urmărește fățiș la masă, în lift, la toaletă, în benzinărie și alege să îți spună, pe lângă noapte bună, ce viață neinteresantă ai. Nu ești căsătorit iar dacă ești, festivitățile tale de înmatriculare și înhămare la celula societății nu au fost în stare să urnească galaxiile de blitzuri.

În plan ideatic și mai ales teluric (expresie mofturoasă, luată din comentariile Mioriței) nunta la români, deși acum 20-30 de ani nu avea atâtea clișee, în prezent abundă în momente tipicare. Fiecare am fost din obligație sau plăcere măcar la o brumă caldă de nunți. Toate sunt aproximativ la fel, chiar și cele mai mici detalii se aseamănă. Se bea șampanie la primărie, se servesc prăjituri grase la casa nașilor, se sparg pahare la intrare în sală, mirii au un prim dans extrasiropos pe o melodie (cum altfel decât) romantică, se zic câteva mii de urări despre o casă neizolată termic, se dorește procreerea de plozi cu note bestiale la matematică, aperitivele sunt aproape aceleași peste tot, idem celelalte feluri de mâncare, se dansează alternant populară, manele și disco,  friptura se servește flambată de un convoi de ospătari pe fundalul piesei Ameno și pe final vine un tort cât Casa Poporului, din bezna bucătăriei, care este tăiat de ambii miri cu o sabie (!!!).  Este clar un șirag de plictiseli, de mici bombe cu colesterol și grăsimi, de dresaj dansant de dragul societății.

Totuși admir oamenii care țin ca o astfel de sărbătoare să rupă convenționalul, fiind în fond o zi mai mult decât specială, chiar dacă pentru unii devine repetabilă după divorțuri urâte și reîndrăgostiri oficiale. Ceva de genul ăsta au reușit mirii din clipul de mai jos.