Andres Fouché Valbuena a țesut o prăpastie filozofică din mai multe clișee și clipuri video. A dorit să se bucure de prada spectatorului, să poată urla existențialist peste văile mai multor decenii. A vrut să doarmă în embrionul atomului și să evadeze dincolo de locul unde se poate trăi. Sau respira. Regizorul se scufundă odată cu lumea în oceanul de după cristalin și vâslește abia zărit spre negura exteriorului. Crede însă nu nu se miră, înțelege însă nu se oprește din alergare.
.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt supuse moderării înainte de publicare.