pe semne ai încetat să urci drapelul albastru
peste orașul cu oasele lipite de catedrală;
părul tău se prelungea violet
sub ierburile lunii martie
unde un bătrân tolănit scria o epopee
despre foc.
tot ce am sunt drumurile de piatră albă!
spuneai
și coroana teiului gârbovit
se pleca în vânt
să măture mormântul frunzelor de lângă casă.
În luntrea serii așteptam
un fel de colind repetat de ploi,
visele se îmbrăcau în straie de tablă subțire
iar apoi rugineau pe nisip -
o hartă a strigătului tău.
Madalin...
RăspundețiȘtergereIncercam sa-mi adun gandurile,sa le asez in ordine si mi-am amintit un citat reprezentativ pentru starea mea de acum:
"Poetul cheamă răsăritul visului de mâine, iar apoi îl transformă în ziua realităţii de azi. Facem o greşeală regretabilă atunci când încercăm să înţelegem poezia. Poezia nu este pentru a fi înţeleasă. Poezia este pentru a fi simţită. Poezia este pentru a fi îndrăgită. A încerca să înţelegi un poem este ca şi cum ai atinge un trandafir cu ghimpi nenumăraţi. A încerca să simţi un poem înseamnă să ţii cu drag un trandafir fără niciun ghimpe. Iar să îndrăgeşti un poem înseamnă să devii imediat frumuseţea şi
parfumul trandafirului însuşi."
Sri Chinmoy în "Discurs"
Acest citat spune tot :)
Este un discurs de maestru si un indemn la cunoastere luciferica.
RăspundețiȘtergereUn citat pretios, care ma ajuta sa imi fac ordine in ganduri.
Intuiesc un strigat al disperarii ce se-aude in sufletul celui care stie sa asculte, un strigat ce umple vazduhul si care intr-adevar are nevoie de o harta pentru a fi inteles, pentru a ajunge la durerea care l-a zamislit si l-a descatusat spre altii.
RăspundețiȘtergere@Gabriela Elena - Suntem ceva mai mult decat o trestie in vant din cauza ca aveam constiinta si suntem nevoiti sa ne doara apasarea lumii si sa ne incante cerul albastru.
RăspundețiȘtergere