luni, 17 ianuarie 2011

Sunt fericit

Sunt fericit.
Nimic din viaţă nu îmi aparţine
Doar eu mă aprind în tăceri arzând până la ultima cenuşă,
Doar eu îmi sfâşii toate nopţiile în căutarea mea scindată
În sute de slipiri cu ecouri.
Poate sunt orb, poate sunt mag…
Este un fel de a culege stelele din ochii celor pe care îi iubesc,
Este un fel de a arde scufundat in mare,
Este un fel de a mă îmbolnăvi cu viaţă prin cimitire,
Este un fel de a scrie şi de a zâmbi sub bombardamente
Şi de a te gândi la copii cu păpădii în mână…


Sunt fericit
Îmi iubesc viaţa ca şi moartea,
Nimicul ca şi întregul,
Boala ca şi sănătatea,
Iubirea ca şi singurătatea
Şi cu umbra mea aprind siluetele
Care îmi opresc căderea ca şi înălţarea.

Sunt fericit.




5 comentarii:

  1. Sigur esti un mag ... si scrii tu cu cerneala degetelor tale , inmuiata in gandurilor celorlalti ... si ... sigur nu esti orb ... bataia inimii tale vede clar dincolo de noptile sfasiate de cautarile tale scindate intre viata si apartenenta aparentei singuratati ... Nu vezi , Madalin ca suntem aici si ne uitam ... dupa puful papadiilor ?! Superbe ganduri ... ce lasa locul acelui " dar " ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi place poezia. Sa nu-ti pierzi niciodata speranta.

    RăspundețiȘtergere
  3. Super Madalin, am citit-o dintr-o rasuflare...incantata !

    RăspundețiȘtergere
  4. Extraordinara poezia!!
    Pe mine m-a incurajat:)

    RăspundețiȘtergere
  5. @Iolanda, fairytale, Brandusa, Alinutza - Multumesc pentru aprecieri, versurile le-am scris cu gandul la misiunea pe care o avem in aceasta viata, cu gandul la bucuria pe care trebuie sa o iscam celor apropiati si nu m-am temut sa ma declar un optimist visator.

    RăspundețiȘtergere

Comentariile sunt supuse moderării înainte de publicare.