luni, 20 decembrie 2010

Râu de pietre

La marginea emoției tale
Am așezat un râu rotund de pietre
Mari, medii și mici
Unele atât de mici
Încât nicio privire să fie furată
Prin albiile fragede,
Unde se strecoară iarna
Printre alte iubiri. 

8 comentarii:

  1. Cred ca este ideal sa ramai mic,d ar sa fii vazut de persoana care te iubeste. Este tot ce conteaza. Pana la urma, infatuarea nu-i o calitate.

    RăspundețiȘtergere
  2. La marginea emoției
    Un râu de pietre
    Mari și mici
    Unele atât de mici
    Cât nicio privire să fie furată

    Prin albiile fragede
    Se strecoară iarna
    Printre alte iubiri.

    RăspundețiȘtergere
  3. Hmmm...emotii :)
    Absolut superb!!
    Waaw si fotografia e profunda...
    Oare mai stim sa speram?

    RăspundețiȘtergere
  4. @QED - cred ca ideal este sa ai un echilibru, sa stii sa te prezinti undeva in balanta dintre aroganta si prea multa modestie.
    Si este bine sa dai bucuria si ragazul celuilalt sa te cunoasca pe idelete

    RăspundețiȘtergere
  5. @Anonim - este mai compacta varianta ta, este un punct de vedere si iti multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Alinutza - faptul ca traim este o dovada ca nu am incetat sa speram.

    RăspundețiȘtergere
  7. iubirea este un sentiment trait in intimitatea emotiei marginite de raul de pietre...iubire sacra...neimpartasita altora...neintinata de alte priviri

    RăspundețiȘtergere
  8. @coriandra - Da, iubirea descrisa de mine este un solvent metafizic, o imponderabila.

    RăspundețiȘtergere

Comentariile sunt supuse moderării înainte de publicare.