Crăciun digital

Precum ne-am obişnuit, în ultimii ani alunecăm în nesimţire pe o pantă greşită, compusă din biţi, impusuri electromagnetice, flash-uri şi pixeli. Viaţa se imparte în mii de gesturi calculate a căror finalitate se traduce în apăsări de taste, rotiri de butoane, pedale, clapete toate acestea traduse în display-uri dorite a fi simpatice modelari ale unul Dumnezeu de laborator.
Am obosit să traim în această cascadă de ere tot mai confortabile şi digitalizate. Societatea se îndreptă către o maladie de ruginire a pârghiilor electronice, refuz de implant metalic şi siliconic iar aceste convulsii le resimţim şi în pragul sărbătorilor cand tonele de vrăjeală care sunt difuzate în mass-media pentru a comercializa milioane de produse drept cadou invadează violent existenţa imediată iar noi resimtim contrariaţi tot mai puţin din autenticitatea unor trăiri pure.
Omenirea, în mare parte din substanţa sa, a fost străbătută de un cutremur manifestat de dorinţa de acumulare de capital (financiar, de putere, de imagine), fenomen care în ultimele decade a străbătut adânc atât structura relaţiilor dintre fiinţe cât şi autoproiecţiile sinelui. Colateral comunităţile s-au transformat în furnicare ilogice şi disperate care curg precum fluviile prin supermarketuri, totul pe fondul comunicării indirecte cu Sfânta Treime care este cinstită cu carne de porc, chipsuri, alcool şi daruri din abundenţa precum chiloţi, izmene şi după caz, crăciuniţe care se prostituează.
Manifestarea umană de bucurie se diluează în intenţiile de a dărui dictate de calendar, de obligaţie şi de marcare cu pipi a perimetrului social tradus în special în cât de bine traim sau, mai grav, cât de bine vrem sa pară că trăim. Suflet tot mai secătuit de propria divinitate, înmiit şi pulverizat mereu în aerul prea puţin lichid al altor suflete, fără consistenţă, fără gând de pământ.