Schimbare, pas, plutire

În lumea vie schimbarea este pecetea evoluției. Către mai bine, mai sănătos, mai repede, mai sigur, mai longeviv.

Natura umană tinde să copieze la nivel social și individual particula schimbare. Este în noi ca o efervescență latentă sau ca un act încordat de tensiune dramatică ajuns la declic ca apoi, în respirația următoare, să scrie desăvârșirea mișcării. Urma dinamismului seamănă cu o dâră sinuoasă peste nisipul timpului hulpav iar viitorul se descrie luminiș de aprilie, dintr-o pădure visată la orele amiezii.

O viață mai bună înseamnă schimbări înțelepte, subțierea orizonturilor până ce devin ductile, numai bune de țesut într-o pânză capabilă să absoarbă mai mult din materia specială secretată de spirit prin gesturi, priviri și cuvinte. Nu putem să ne dezicem de schimbare fără să topim fantasma lucrurilor într-un creuzet opac, cu conținut amorf.

Odată ce ai făcut un pas, restul este plutire.