Însușiri artistice

Există milioane de creații literare, muzicale sau opere de artă cu impact vizual care glorifică dragostea. Din imensitatea de sclipiri o sumă consistentă de făuriri sunt autentice. Exprimă o sfâșiere sau o elevare a spiritului, dincolo de orice aparență condamnabilă în zona de plagiat sau în zona simulării. În această mare de stele, care ne ghidează drumul sinuos și uneori plumbuit, tot ce contează este lumina care ne pâlpâie prin vene în răstimpuri lirice, meditative. Care evident sunt momente tot mai rare într-o lume blitz, într-o goană care ignoră drumul și  care preaslăvește destinația. 

Nu pot însă înțelege și tind să condamn oamenii care se folosesc josnic de capitatul artistic autentic al umanității din dorința de a masca sau a deturna sentimente aleatorii, nedefinite, incerte. Nu rezonez pentru modul cum oamenii aleg poeme epopeice pentru a scurta doar distanțele fizice, cum melodii care au în spate istorii reale de iubire sunt turnate automat în spații publice unde nimeni nu le ascultă. Cel mult se dorește o terapie ușoară, tâmpă, bleagă și sonoră. Este ca și cum un șir nedefinit de persoane ar cumpăra pastile antidepresive și le-ar consuma preventiv sau cum în locul singurei ferestre din peretele dormitorului ai alege să desenezi cu creta un soare. Este prea puțin iar diferența între a te pretinde și a fi autentic, înseamnă o notă de plată cu scadență la o dată recentă.