Înainte de anii '90 trăiam visul american și cel vest european doar la nivel de imaginație. Pe Eurosport mai ales, tineretul saliva la gândul că poate vom avea și noi cândva sporturi felurite sau chiar extreme, pe care să le practicam ca o celebrare a conceptului de libertate.
La mai bine de 20 de ani de la Revoluția din 1989, lumea ca și odinioară, stă baricadată în casă, nu ies decât puțini la un jogging de oxigenare și maxim la un meci de fotbal pe teren redus. Pistele pentru biciclete sunt amenajate pe distanțe penibile iar pe role întâlnești câțiva școlari și liceeni. Mulți se laudă (!?) că au avut norocul să se nască cu un metabolism matusalemic și proprietar al unei imunități colosale iar grăsimea evidentă este un colac de salvare în cazul unei zile care nu poate cuprinde vizite repetate la fast food. Totuși unde este celebrarea sportului, unde este în România sentimentul pe care îl provoacă clipul de mai jos?
Nu prea mai e
RăspundețiȘtergere@Pacatoasa - Exista cliseul - sa speram ca va fi bine.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru trecere.