Evit să discut aiurea în jurul unui truism evident. Dar nu mă feresc să nu condamn o atitudine soră cu ignoranța. O bună parte din populația majoră a încheiat cu precădere în anii 2005-2006 un contract pentru credit bancar imobiliar, de nevoi personale sau pentru un simplu card de cumpărături. Primii ani cu rate lunare au fost frumoși, toate roz și minunate, stele cu sclipici pe cerul cristalin. A venit anul 2008 când criza în mod absolut natural, pe sistemul vaselor comunicante, a început să ne bată strajnic la ușa seifului din ceramică sau din teracotă, pe semne că se săturase să își plimbe coasa prin economiile vertiginoase ale culturilor din vest și venise rândul nostru. Val după val, începând cu primele semne majore, virulente, ale imposibilității plății la zi a ratelor, populația s-a supus unei presiuni tot mai mari din partea băncilor. Este știut faptul că mii sau zeci de mii de persoane au rămas fără locuri de muncă, fără salariile de odinioară și pe cale de consecință, fără bunuri mobile de valoare însemnată sau fără imobilele locuință personală. Vremuri crunte, asemănătoare celor din vremuri de război.
Nu este necesar să deții doctorate în științe economice pentru a realiza că realitatea este una cât se poate de geroasă - criza financiară este provocată de către băncile și corporațiile puternice pentru a înghiții instituțiile bancare mai mici sau mai slabe. M-am săturat să aud păreri aiuristice care se rotesc în jurul explicațiilor că dezastrul financiar ar fi un derapaj inconștient provenit din marea economie americană sau că dumnezeirea ne-a pedepsit lăcomia de a avea un autoturism, o casă și bani pentru vacanța de vară.
Și cel mai rău, în tot mentalul colectiv, îmi pare atitudinea miloagă, laxă, de miel bărbierit înainte de sacrificiul suprem a multor persoane care au un credit bancar. Toți aceștia cred că banca este un frate mai mare care te ajută și care este cu tine, precum îndeamnă creștinismul, la bine și la rău. Ei, la bine, banca este cu tine, îți povestește despre o viața de star de cinema cu succes, în care vei locui în case tot mai mari și faci cumpărături tot mai dese și mai scumpe. Iar dacă se întâmplă să ai venituri mai consistente, banca te ajută să le cheltui bezmetic în coloana de pasive și imediat își ia de pe lapte smântâna și din conținut proteina. Dacă se întâmple să dai greș, că locul de muncă se desființează sau este plătit mai prost, fratele mai mare nu îți mai zâmbește, nu mai are o mână pe umărul tău, nu mai scrie cu floricele pe câmp verde de primăvară, nu mai vede în viitorul tău nici zațul din cafea, nu te așteaptă prea mult să te faci bine, ești vârât la stâlpul infamiei din biroul central de credite, ca să nu te mai ajute nimeni 7 ani și în principiu nu își asumă nici un risc.
Băncile urmăresc profitul, sunt peștii răpitori ascunși după maniere acceptate de publicul larg. De ce lumea nu înțelege că a te ruga să fi păsuit o vreme de la plata datoriei sau să soliciți o rată mai mică, este profund contrar unicului scop al băncilor? De ce mai există doar indignare când poate exista acțiune conjugată? De ce românul dă vina pe destin când este vorba despre un sistem, compus din oameni care se gripează sau care înaintează în aval, contra interesului declarat a fi comun?
Și cel mai rău, în tot mentalul colectiv, îmi pare atitudinea miloagă, laxă, de miel bărbierit înainte de sacrificiul suprem a multor persoane care au un credit bancar. Toți aceștia cred că banca este un frate mai mare care te ajută și care este cu tine, precum îndeamnă creștinismul, la bine și la rău. Ei, la bine, banca este cu tine, îți povestește despre o viața de star de cinema cu succes, în care vei locui în case tot mai mari și faci cumpărături tot mai dese și mai scumpe. Iar dacă se întâmplă să ai venituri mai consistente, banca te ajută să le cheltui bezmetic în coloana de pasive și imediat își ia de pe lapte smântâna și din conținut proteina. Dacă se întâmple să dai greș, că locul de muncă se desființează sau este plătit mai prost, fratele mai mare nu îți mai zâmbește, nu mai are o mână pe umărul tău, nu mai scrie cu floricele pe câmp verde de primăvară, nu mai vede în viitorul tău nici zațul din cafea, nu te așteaptă prea mult să te faci bine, ești vârât la stâlpul infamiei din biroul central de credite, ca să nu te mai ajute nimeni 7 ani și în principiu nu își asumă nici un risc.
Băncile urmăresc profitul, sunt peștii răpitori ascunși după maniere acceptate de publicul larg. De ce lumea nu înțelege că a te ruga să fi păsuit o vreme de la plata datoriei sau să soliciți o rată mai mică, este profund contrar unicului scop al băncilor? De ce mai există doar indignare când poate exista acțiune conjugată? De ce românul dă vina pe destin când este vorba despre un sistem, compus din oameni care se gripează sau care înaintează în aval, contra interesului declarat a fi comun?
Sunt categoric de aceeasi parere. Imi povestea cineva ca o cunostinta avea depusa o suma consistenta de bani, ramasa din vanzarea unei case, la Alpha Bank, dar, in timp a mai retras cateva parti din acea suma. In momentul in care a vrut sa retraga totul, banca aceasta exclusivista, oarecum, a trimis-o la o sucursala, i-a transferat contul acolo. Adica nu mai era un client important sa stea sa-si lafaie persoana pe culoarele sediului central.
RăspundețiȘtergereCat despre credite..., nu stiu cine poate crede ca banca iti este prietena. Este un camatar cu acte in regula. Pe mine ma deranjeaza ca o moneda despre care nu credeam ca va face astfel de salturi, s-a angajat intr-o alergare la inaltime, iar cei care au credite in acea moneda au mari probleme. Este vorba despre franc. Multa lume s-a inghesuit sa se imprumute in franci elvetieni si a luat o plasa de zile mari. Insa, cum nici guvernatorul bancii Nationale nu poate face previziuni milimetrice, este clar ca multa lume a fost si este afectata si n-a putut sa stie dinainte ce se va intampla.
Atentie! Banca nu poate fi prieten, ci doar partener de afaceri si, daca intorci spatele, s-ar putea sa ai mari surprize.
@QED - Am avut imboldul de a scrie dupa ce am fost tratat cu un fin dispret in momentul in care am vrut ieri sa anulez un card de credit. Dispret care este la celalalt pol cand vine vorba despre momentul in care am vrut sa am de a face cu sistemul bancar si mi s-a vorbit frumos. Poate extind subiectul intr-un alt post.
RăspundețiȘtergereIn alta ordine de idei, cred ca apartenenta guvernatorului BNR la diferinte organizatii (unele considerate oculte,) coroborat cu cunostiintele vaste de macroeconomie, l-ar fi facut pretabil sa anticipeze corect evolutia francului.
lucrez in banca asa ca stiu exact la ce te referi
RăspundețiȘtergerema bucur ca ai aborbat subiectul
Banca nu pierde si nici nu va pierde niciodata, din pacate asa stau lucrurile. Am si eu un credit si de-abea astept sa scap de el. Banca te ajuta cand ai nevoie, asta daca ai un salariu cat de cat bun, ca sa scoti o anumita suma de bani, dar cand e sa dai inapoi banii imprumutati ii dai intreit.
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergereBun gasit!
Numai in Romania bancile se comporta astfel. Oriunde in Europa (adica in tarile pe care le numim civilizate) astfel de lucruri nu se intampla!
Avem ce meritam pentru ca nu reactionam.
:)
Si Biserica are acelasi slogan:
"Biserica nu este institutie de binefacere" ci doar de serviciu spiritual!
:))
@Fairytale - Cateodata, extrem de rar, bancile mai pierd. Un caz celebru este cel al fraudei BRD France, din 2008, in valoare de 4,9 miliarde de euro.
RăspundețiȘtergereInsa bancile niciodata nu pierd in fata clientilor.
@Andreiradu - Bine ai venit!
RăspundețiȘtergereIn Europa desi sunt acelasi interese bancare, exista mai mult bun simt si mai ales, dobanzi intre 2-4%.
Despre biserica spui bine ce spui, cred ca o sa tratez subiectul intr-un post separat. O zi buna!