Aproape de pământul care ne dă primul bob de grâu, în primii ani de viață, ajungem să înțelegem că locul pe care pășim este sursa vie a bucuriilor și a tristeților noastre. Mai târziu înțelegem că pământul în alchimia sa intimă, scăldat de ploi și de soare, mângâiat de vânturi și înghețat de ierni, rămâne același care, precum o imensă pasăre-mamă, îți deschide larg cât toate zările aripile spre a ne reprimi în neștiutul drum dinspre întuneric spre lumină.
Pamantul este locul care ne suporta, care ne intelege, catre care ne aplecam sa-i povestim intimitatile, iar mai apoi , catre sfarsit, tot catre el ne indreptam, dar de data aceasta ne fura amintirile, ne rapeste sentimentele.
RăspundețiȘtergereEste inceputul si sfarsitul.
Sau cum imi place mie sa mentionez - mitul eternei reintoarceri.
RăspundețiȘtergereFoarte buna mentiunea ta:)
RăspundețiȘtergereFrumos si adevarat scrie QED.
Am inceput sa cunosc mai bine forta de intelegere a naturii,a pamantului si a ceea ce ne inconjoara cand am citit "Fructele pamantului" de Andre Gide.Atat de multa pasiune pana si in a admira o frunza.Pe o caldura toropitoare sa astepti ploaia ca si cum ar fi principalul motiv de a trai.Povestea autorul cum se descaltau si alergau printre stropii calduti de ploaie care hraneau pamantul.Insemna pentru ei aceasta experienta o reimprospatare totala.Calatorea foarte mult.Descrie in amanunt gustul fructelor din gradinile in care isi petrecea timpul.
Cunoaste in pasiune roadele pamantului si puterea lui infinita de intelegere.
Imi place mult articolul:)
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereacasa
RăspundețiȘtergere@ Alinutza - Da, QED scrie foarte bine si are concluzii istete, sper sa nu se supere ca o barfim :)
RăspundețiȘtergereM-ai captivat privitor la cartea recomandata, sper sa imi fac timp ca sa o includ intre lecturi. Multumesc inca o data prentru aprecieri.
@ Septimia - Pamantul este intodeauna un "acasa" universal, un pantec atavic.
RăspundețiȘtergere"Mama Pamant" ne creste, ne hraneste...sursa pasilor nostri.
RăspundețiȘtergere