luni, 18 octombrie 2010

Apele limpezi ale toamnei

Cu cât înaintăm în toamnă, asemeni unor pseudopode pe scoarța arborelui lumii, abandonăm veșmintele anotimpului febril și zgomotos spre a ne înconjura de liniște, de ploi și de mister. Filmul se derulează către începutul de octombrie iar un declic subtil restrânge un cerc al orizontului până la valoarea de punct, de strop, de poartă către fiorul sinelui înconjurat de lumi înghețate în dorință.
Este doar o răsfoire de pagini și aripi sau un alt lac nenumit și întins, acolo unde cerul nu se mai poate adânci.  

  

3 comentarii:

  1. E frumoasa toamna asta. Pacat ca nu-si prea vede de treaba.


    Multumesc pentru aprecieri. La randul meu, sunt incantata sa dau cu ochii de asemenea stil de a scrie.

    RăspundețiȘtergere
  2. Filmul meu are un moment memorabil, plasat fix in mijloc de octombrie cand tot ce-am stiut a fi improbabil, a devenit certitudine.
    Si tot zbuciumul sinelui prins in lanturi, s-a linistit cand apa limpede a lacului a reflectat adevarata imagine, pentru prima oara avand contururi si incepand a fi asumata.

    RăspundețiȘtergere

Comentariile sunt supuse moderării înainte de publicare.