Lumi albe peste lumi negre,
Drumuri de praf peste drumuri de rouă
Şi un Prometeu în mijlocul vieţii:
Mă uit la această mână
Şi această mână nu este a mea.
Mă uit la aceste picioare
Şi drumul pe care merg, nu este al meu.
Mă uit să îmi oglindesc chipul în ape limpezi
Şi chipul meu nu îl recunosc.
Mă închid în tăceri să aud freamătul vieţii
Şi în tacere se stinge tot ce îmi este dat să aud.
De zmee şi iubiri vreu să îmi înălţat sufletul
Însă acest suflet nu mai este al meu.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Comentariile sunt supuse moderării înainte de publicare.