vineri, 31 octombrie 2008

existentialiste 2 (partile iubite)


Pentru mine sunt o jumatate de mar. Cealalta jumatate nu o am eu, este un contur de ceara alba, topita si involburata in sangele celor pe care ii vad cu o parte din ochii, le arat arborii imensi cu o parte din brate si ii iubesc cu toata inima. Pe strazi am uitat sa mai umblu pentru ca am uitat sa calc in picioare cuvinte-spin, cuvinte-zapezi iar noptiile le petrec in singuratatea mea sau in singuratatea altora aprinzand hartii cu haiku-uri colorate. Deseori imi pasa de jumatatea altora mai mult decat de jumatatea mea de mar, astfel insetat imi infig dintii in fructele lor lasand o parte din sangele rostirii pe coaja sufletului si runele toate le zvarl in anotimpuri. Partea mea iubita nu este aici totdeauna.

Partea mea iubita se afla la tropice dar, pana sa descifram semnele drumului etern, ne oprim din a face dragoste. De cu zori alergam nebuneste prin ceata si frig catre portile manjite de verde crud si odata ajunsi acolo, lovim cu pumnii in lemn sorbit de ani, ca ecourile sa se sparga in piepturile albe ale ingerilor numiti dupa clipele de extaz si de negare a vietii.

Pe Dumnezeu l-am cunoscut cand smulgeam ierburile inalte de pe mormintele iezilor. El era incurcat in ale lui, probabil asculta muzica psihedelica. Intr-un tarziu a incetat sa mai priveasca cerul si s-a preschimbat in aer. Pentru un timp am fost cu totul prins cu toate jumatatile mele in sfintenie si nu am vrut sa mai ma intorc la cei pe care ii iubesc desi aveam cu totii mainile prinse sub scoarta aceluiasi copac nenumit. Mai tarziu m-am intors in timpul meu si am incercat de atunci sa fiu macar jumatate din ceea ce sunt iubit pentru jumatatea pentru care reusesc sa fiu.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Comentariile sunt supuse moderării înainte de publicare.