vineri, 31 octombrie 2008

Bucuriile simple (eseu)


Toamna, acasă culeg mere. Stau la sat. Grădina mea are în capăt o mică livadă cu meri altoiţi care ajung în fiecare an împovăraţi de rod. În ultimii ani nu am avut vreme şi merele au fost culese de altcineva. Le-am observat adesea în pivniţă aşteptând liniştite timpul pe raftul de lemn. Toamna a trecut nostalgic de repede iar în iarna albă am trăit pentru câteva clipe o bucurie simplă.
Era o perioadă în care umblasem mult prin zăpadă şi totuşi purtam mâhniri cenuşii sau prea multe griji. Aveam apoi un măr mare, galben în palme. Atât îmi aduc aminte. Un măr mare galben cu coaja încreţită uşor şi aromitor.La fel îl priveam ca şi în copilăria trăită la oraş. Atunci lumea se contopea, se învălmăşea şi prindea forma atâtor neînsemnate gesturi şi lucruri. Străzile erau umblate multe ore legate, ca un labirint fascinant presărat cu un soi de simboluri ce se deschideau în înteles prin magia jocului şi a bucuriei.
Mă retrag din secvenţa fericită. Doar trăiesc în beneficiul vârstei şi al tehnologiei. Am învăţat cu toţii reguli, ştim drumuri spre realizare şi înnobilăm izbânda. Uneori ne încoronăm reciproc şi ne abţinem cu greu să nu privim în jos spre mai rău, spre mai puţin. Această inflaţie comportamentală izvorâtă dintr-o socializare puţin personalizată tinde să încorseteze persoana de la o vârstă când imaginea lumii trebuie filtrată prin mintea şi viziunea nativă. Copilul traduce eroi maniaci, agresivi, vicioşi, îngâmfaţi iar în timpul liber, şcoala îi impune o informaţie inflexibilă şi copleşitoare. Unde e vremea aventurării şi a modelelor arhetipale, unde e vremea (auto)descoperirii lumii şi vieţii în mod arbitrar?
Porţionat, împachetat, înregistrat, etichetat, cântărit sau arhivat „ceva”-ul este răzuit de aura de imaterialitate şi înlocuit, convertit sau substituit în bani şi posesiuni. Materialitatea mărului nu poate fi cuprinsă în megapixeli, nici într-o formulă chimică. Ar fi avut Newton scânteia descoperirii gravitaţiei dacă prin aer ar fi căzut neuniform o fotografie polaroid? Ar mai fi pictat Leonardo da Vinci Monalisa după ce ar fi răsfoit o revistă contemporană?
Atingere, gust, noutate, călătorie, surâs. Cuvinte cu valenţe afectiv-reale transced pânza gândurilor stereotipe şi îşi doresc liman de realizare. Rapiditatea informaţiei tinde să ne reţină atenţia de la lucrurile cu adevărat esenţiale lângă care ne simţim mereu acasă, într-o plenitudine şi uşurinţă a exprimării şi vieţii.
Trăim într-o religiozitate de „target”. Barierele personalităţii sunt deschise către un import masiv de mijloace puse în slujba scopului. Gândul mă duce la teatrul antic grec şi la măştile proprii de atunci. Actorul îşi juca rolul inflexibil în tonalitatea expresiei măştii de ceramică sau lemn într-o predestinare scenică şi textuală. Zâmbetul unui chip însemna umor şi nimic mai mult iar tristeţea schiţată nu se delecta din alte repertorii.
Astăzi psihologia socială înzestează propriul produs - omul contemporan - cu o serie de măşti potrivite ipostazelor. Căutarea de sine se asociază unei diserţiuni nefavorabile iar dobândirea de noi teritorii devine ţelul uman. E firesc ca diversitatea grijilor şi a promisiunilor să altereze bucuriile simple aduse dintr-o copilărie fericită sau nu iar toate să se îndepărteze în promiscuitate şi tăgadă.
Simbolurile se macină prin atingere sau distrugere. În nordul Moldovei zeci de bisericuţe seculare vorbesc despre istorie şi credinţă. Unii oameni au vrut să-şi asume timpul, să îngenuncheze o aură şi nu au pregetat să scrijelească peste chipurile blajine ale sfinţilor în căutarea verbului alb de după simbol. Aşteptările sunt dureroase când sunt pline de tăceri.
Întoarcerea la rădăcinile spiritualităţii personale nu poate fi decât prilej de bucurie iar bucuria aduce lumină chipului. Admir acei oameni care poartă expresia nedisimulată a dobândirii lumii prin linişte, experienţă de viaţă şi bucurii simple. De ce întotdeauna astfel de oameni ne rămân veşnic în amintire?

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Comentariile sunt supuse moderării înainte de publicare.