luni, 15 octombrie 2012

Felix Baumgartner a sărit din stratosferă. Vrem și noi!

Modalitățile de a combate stresul sunt nenumărate. De când omul preistoric s-a împrietenit cu câinele, descoperirea că supapele minții se pot relaxa și decongestiona, a fost scrijelită pe zidurile peșterilor. Arheologii le-au descoperit și au dat publicității primul, cel mai longeviv, serial de desene animate.
Acum o zi, pe ecrane de tub catodic, LCD-uri și suprafețe LED, live pe Youtube, s-a prezentat un austriac care a furat toate baloanele de la aniversarea fiului său și a urcat, precum sfinții în ceruri. Trei săptămâni locuitorii din orașul de baștină al domnului Felix Baumgartner au fost privați de gaz și au încălzit polonezii de la micul dejun la brichetă însă altruismul lor a fost răsplătit. Cineva de acolo de sus i-a iubit, semn fiind cele 27 de rugăciuni spuse pe minut înainte să strige "Pârtiieeee" sau "Nooooor". Căderea a fost la început lină, ca apoi să își rupă bucăți din fâș în antenele unui OZN parcat deasupra unei plaje de nudiști. Pagubele au fost remediate urgent cu trusa de lucru manual din dotare, chiar înaintea aterizării într-un puț cu petrol.
Echipa care l-a susținut de la (na)sol, au afirmat că succesul misiunii se datorează izmenelor întoarse, prelucrate manual de tanti Safta la lui Nimu din Dealul Sur (Maramureș), câștigătoare regională a războiului de țesut. Materialul desfășurat de pe fuior a dovedit proprietăți ignifuge în condiții de crivăț și strănut acut.
Omenirea este acum mai liniștită. Fiecare pământean poate să urce singur sau cu familia în stratosferă și să se arunce peste codru sau peste aracii cu fasole, fără a fi considerat "cu capul în nori" sau "lunatic".



Un comentariu:

  1. Daca el a putut, noi de ce nu? Doar sa aranjam strategic aracii sa nu facem un salt in timp si sa ne trezim cand aterizam ca suntem pe vremea lui Tepes.

    RăspundețiȘtergere

Comentariile sunt supuse moderării înainte de publicare.