joi, 16 februarie 2012

Din (pre)istoria stand-up comedy-ului din România

Mereu am crezut că anumite segmente ale artelor, când au pătruns pe teritorii neatinse ("virgine" sună kinky), și-au găsit adepți dintre cei mai pasionați și cei mai potriviți. Pentru că au rezonat, au curs și s-au dizolvat, s-au regăsit într-un concept de exprimare și mai puțin într-un mod de viață sau într-un mod de a câștiga mulți bani. Asta face să descoperim începuturi timide dar pline de însuflețire și să le simțim cum mustesc de vitalitate, cu toate că stilul este mai puțin definit și viața artistului mai mult scoasă la suprafață. Lucru evident și la mijlocul anilor '90, când stand-up-ul nu era o știință a dialogului umoristic ci mai mult un crâmpei de idei nebune, de amintiri și de expresii inventate.




0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Comentariile sunt supuse moderării înainte de publicare.