miercuri, 15 iunie 2011

Pân' la Tău e cale grea

În binecuvântata zi de luni ,13 iunie, alias a doua zi de Rusalii, în stadiul de homo liberus, aveam mai multe opțiuni. Și anume să dorm până la amiază deși niciodată nu reușesc pe deplin, să dorm până la ora 9 și apoi să mă uit la Seinfeld, să vizitez LA-ul și implicit familia sau să mă grătăresc până spre seară în neaoșa tradiție mioritică, atentatoare la digestie.
Ca să fiu parol pentru sănătatea fizică și mentală, am șters cu pixul roșu variantele de mai sus și am dat curs îndemnului motivațional exprimat și de prietenul meu de peste ocean, Obama - Yes, we can! De ce aveam nevoie de încurajare? Pentru că urma să fac ceva în premieră mondială pentru mine, în caz concret un traseu Alba Iulia-Barajul de la Tău-Bistra. Da, pe bicicletă.
Într-un post anterior am spus de beneficiile sportului și ale ciclismului în general și nu are rost să revin. Pot spune că plecarea din Alba Iulia a fost la ora 11 iar pe la ora 15 am ajuns la destinație, urmând itinerariul Alba Iulia - Sebeș - Petrești - Sugag - Barajul de la Tău-Bistra, cu un total de aproximativ 130 de kilometri. Nu am mai încercat niciodată distanțe peste 100 de kilometri și acest drum a fost cu adevarat greu. Nu doar din cauza distanței cât a dificultății pe ultimii 20 de km, până la sosire. Este o diferența de nivel considerabilă, care solicită un efort susținut și îți seacă puterile, dacă nu ai un antrenament prealabil serios.
Oricum, peisajele de pe Valea Frumoasei sunt minunate, aerul curat, zona slab circulată iar satele pitorești. Drumul este foarte bun cu excepția unor porțiuni unde se execută lucrări de întreținere și asfaltare. Pe traseul prezentat se găsesc mai multe izvoare, deci hidratarea nu este o problemă iar câteva popasuri de respiro sunt indicate, mai ales pentru recuperare și abordarea ultimei părți din traseu. 
Coborârea a fost o plăcere, în unele zone rulând constant cu 40-50 km/h, uneori chiar peste 50 km/h. La sosirea acasă, pe la ora 19.30, îmi simțeam picioarele ca și cum aș fi urcat de cel puțin 20 de ori până la ultimul etaj al turnului Burj Khalifa, din Dubai. Așa că mi-am zis că traseele mai mici și dese sunt cheia lungilor drumeții. 


P.S. Mulțumesc celor doi prieteni, Ovidiu și Adrian, cu care am dovedit Valea Frumoasei,  pentru ajutorul dat la vremuri grele, când lanțul tensionat de la bicicleta mea a sărit din zona pinioanelor și a trebuit readus în lumea lui :)

6 comentarii:

  1. Ai dreptate in privinta turelor mici si dese ;). Eu chiar fac dimineata 2-3 km daca dupa amiaza vreau sa ma urc pe coclauri. Oricum, 130 km dintr-un foc e o realizare ! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mi-am propus sa fiu mai dedicat sportului pe doua roti caci se simte lipsa de antrenament specific.
    Consider o realizarea catararea grea si mai putin distanta parcursa.

    RăspundețiȘtergere
  3. Asteptam un record...

    RăspundețiȘtergere
  4. Este deja un record pentru mine. Ar fi o alta provocare?

    RăspundețiȘtergere
  5. Mereu se poate si mai bine...si la ce caracter ai tu, stiu ca poti mult mai mult...

    RăspundețiȘtergere
  6. Bravo!!! Ai ales optiunea cea mai buna. Zona este superba si sportul este foarte bun.

    RăspundețiȘtergere

Comentariile sunt supuse moderării înainte de publicare.