Cum au fost sărbătorile de Crăciun, An Nou sau cele de Paște așa a debutat și Mărțișorul, borna 0 a începutului calendaristic de primăvară.
A fost un fel de încercare forțată de a ne ține de mână într-o horă ad-hoc în scop de imagine și poză a fericirii. Experiment care în ultima vreme nu reușește decât parțial și pe alocuri...deloc.
Din foame pentru câteva parale, aleile centrale s-au umplut de vânzători autorizați care au făcut profit pentru trei covrigi înmuiați în ceai. Zorzoanele de la dioda televizorului Sirius, plasticul de la o mașinuță cu telecomandă, un șurub al patului dezmembrat de la prea mult amor, firele din creștetul păpușii Barbie devenită cheală în scop mercantil, stropii iritanți de super glue și ața împletită în spirit dinamovist au concretizat imaginația pe tarabele încă înghețate.
Nu știu dacă este o calitate sau un defect că peisajul nu mă fură și nu devin un docil cumpărător al simbolurilor de primăvară. Oare îmi scapă din vedere unele aspecte...esențiale?
De acord cu tine.
RăspundețiȘtergereImi spunea cineva ca aceasta sarbatoare vesteste primavara.Pe mine nu ma atrage deloc.Cu adevarat ghioceii aduc primavara si cand ii primesc ma bucur mult mai mult de cat de un martisor.
Simt bucurie la gandul ca vine primavara si mi-e dor de seninatatea cerului:)