duminică, 27 martie 2011

Petrecere pestriță cu Adelina

Serile de sâmbătă nu sunt normale dacă nu abandonezi studiile de hermeneutică hindusă și nu faci o pauză din aprofundarea operelor filozofice semnate Ortega y Gasset, Henri Bergson sau Jean-Paul Sartre. După ce timpul liber îți bate la ușa șifonierului, alegi meticulos șosetele de primăvară, boxerii de oraș, tricoul de Kenvelo (sau altă firmă din zonele molare) și blugii chinezești împreună cu mergătoarele extrase din parcarea de la intrarea în apartament și decizi să cobori în inima, pancreasul și duodenul orașului, unde lumea de noapte se adună pentru împrăștiat figuri și la adunat de combinații. 
În ultimii ani nu am mai fost prezent în cluburi deoarece părinții, perușii pe care îi cresc și ficusul din fereastră nu și-au exprimat în scris acordul că aș fi pregătit să absorb mondenitatea conform formulei - impresari/impresare x suprafața utilă a spațiului dansant = numărul de clisee false pe metrul pătrat. Cu toate acestea mi-am luat inima în borcan pentru a nu mă îndrăgosti nebunește și am coborât în acvariul IQ Fashion . Frenezie cât cuprinde, mese cu wiskene, energizante la tot pasul, iepurași Playboy, animatoare cu evantai, ce mai, am descoperit locul de ridicat imaginea personală până la cerul de plaxiglas al mall-ului. Cei care au ajuns acolo în seara trecută știu ce spun.  
Dacă lumea s-a distrat până la ora 1 a.m. prin scanare reciprocă și mai ales prin clătiri succesive ale pupilelor cu animatoare neexorcizate și cu fese transpirate, la un ceas după miezul nopții s-a strecurat șerpește prin mulțime jumătatea divorțată a fostei familii Vârciu. Da, nu uit să precizez ca niște lați în ceafă au suspinat lung și au lăcrimat feciorelnic la gândul crunt că o familie a fost distrusă și aruncată în focul iadului tabloid. 
Eu am fost destul de ocupat cu sesiunea de autografe pentru cititoarele blogului personal și cu respingerea vehementă a apropourilor indecente primite însă spre sfârșit de party am reușit să mă apropi de Adelina Pestrițu și să aud interviul acesteia luat de Revista Observator Cultural. Frânturile de interviu au fost cam așa:
Reporter - Am înteles că adori foarte mult opera lui Wittgenstein, Tractatus Logico-Philosophicus.
Adelina - Da, primele cărti al acestui autor le-am cumpărat în 1998, cu ocazia Săptămânii Modei de la Hăpria. 
Reporter - Ce te-a atras atât de mult?
Adelina - În primul rând planul ontologic, care este tradus în idei pozitiviste iar opera se erijează într-o valoare normativă. Apoi nu trebuie să uitam că sensul ideilor ancestrale fragmentează ludica semnificantului aprioric.
......
La auzul unor asemenea minunății am înțeles de ce toți oamenii de succes și-au fondat fericirea pe mii de ore de lectură. M-am simțit minuscul și am plecat. Am cumpărat shaorma mare și am împletit somn. Sâmbăta viitoare sper sa citesc, așa nu se mai poate...



3 comentarii:

  1. Şi eu, între Şaorma şi Wittgenstein, o aleg pe prima.

    RăspundețiȘtergere
  2. hmmm nu stiu ce sa zic pentru ca nu sunt adepta acestor lucruri:D:D

    RăspundețiȘtergere

Comentariile sunt supuse moderării înainte de publicare.