luni, 29 noiembrie 2010

Fado, destin și cântec

În urmă cu mulți ani am auzit pentru prima dată fado, cea mai cunoscută muzică a Portugaliei și am simți în acordurile sale acea zbatere, acea frământare, acea bucurie pe care doar cei plini de viață o simt. Aș spune că genul fado nu este o muzică precum o insulă ci o contopire de cer și ploi, de întins uscat și lung țărm de ocean, de poezie coaptă în experiența și drama umană. 

5 comentarii:

  1. Acum intalnesc pentru prima data denumirea acestui gen de muzica.Am mai ascultat astfel de melodii si de fiecare data simteam zbateri ale sufletului neinteles,ciudate stari trezeau momente de ratacire printre ganduri.
    E genul acela de muzica,ce-mi rastalmaceste simtaminte,le aduna apoi ca pentru un final in care se imbratiseaza provocand liniste.
    Mai mult decat frumos...

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi place genul, nu stiam in ce categorie si ce denumire are, dar muzica o recunosc.
    Da, transmite viata !

    RăspundețiȘtergere
  3. La Multi Ani suflet de poet roman !

    RăspundețiȘtergere
  4. Felicitari pentru blog, intensitatea poeziilor m-a atins, nu am cuvinte pentru a descrie cat de superbe sunt!
    Mult succes in continuare.

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere

Comentariile sunt supuse moderării înainte de publicare.