miercuri, 13 ianuarie 2010

Clarviziunea lui George Orwell

După ce am trecut în perioada adolescentină a vieţii, câtiva dintre neuronii mei au realizat ceea ce sufleteşte avea să mă neliniştească de atunci neîncetat. Şi anume faptul că lumea în care (încercăm să) trăim este fundamentată şi se dezvoltă în baza unei dinamici injuste pentru individ. Ba mai mult, această cursivitate a procesului este îndreptată către o separare a fiinţei de mănunchiul de vise care îl animă, astfel încât să existe un permanent război interior de uzură menit să încetinească, până la orbire, posibila reflectare şi actiune contra realităţii conştientizate.
Printre cărţile care mi-au căzut în mână în ultima vreme şi m-au impresionat se numără şi 1984 (George Orwell). Cel mai mult m-a uimit mesianismul genial surprins de către Orwell în prima jumătate a secolului XX şi pe care îl maschează în lupta de anihilare a unei societăţi utopice şi totalitare.

"Dar la fel de limpede a devenit şi faptul că o creştere globală a avuţiei ameninţă să distrugă - şi de fapt într-un anume sens a distrus, societatea ierarhizată. Într-o lume în care fiecare muncea puţine ore pe zi, avea o maşină sau chiar un avion, forma cea mai evidentă şi poate cea mai importantă de inegalitate dispăruse deja. Devenită generală, bogăţia ar fi şters deosebirile.
Până la urmă, o societate ierarhizată nu este posibilă decât bazându-se pe sărăcie şi ignoranţă. Nici soluţia de a ţine masele în stare de sărăcie prin restrângerea producţiei de mărfuri nu a fost sadisfăcătoare.
Problema era deci următoarea: cum să faci ca maşinăria industriei să meargă, fără a spori avuţia reală a omenirii. Mărfurile trebuiau produse dar nu trebuiau circulate. În practică singurul scop dublu a fost menţinerea neîntreruptă a războiului.
Esenţa războilui constă în distrugere, nu neaparat de vieţi omeneşti, ci a produselor muncii omului. Războiul este o modalitate de a zdrobi în bucăţi, de a arunca în stratosferă sau de a scufunda în adâncurile oceanelor acele produse care ar putea fi, altmiteri, folosite pentru a dărui maselor prea mult confort şi, în ultimă instanţă, prea multă inteligenţă. Chiar şi atunci când armele destinate războiului nu sunt distruse, simpla lor producere rămâne o modalitate convenabilă de a cheltui forţa de muncă fără a fabrica nimic ce s-ar putea consuma.
Atmosfera socială este aceea a unui oraş asediat, în care faptul de a avea o halcă de carne de cal face diferenţa între bogăţie şi sărăcie. Şi, totodată, conştiinţa de a fi în stare de război şi, deci, în pericol, face ca încredinţarea întregii puteri unei mici caste să pară condiţia firească şi inevitabilă a supravieţuirii."

Un comentariu:

Comentariile sunt supuse moderării înainte de publicare.