Sentiment nemărginit

Ioanei

Pe tine nu te-am cunoscut de acum

doar o ramură am rupt din arborele timpului

şi ai sosit

aşa tânără cu anii înveliţi peste şolduri şi sâni.

Prea frumoasă erai

din veşnicie îmi părea că veneai

când mâinile mele se împresurau în piele de căprioară

peste stânci în după-amiezi când urcam

să înţeleg de ce norii apasă peste ocean.

Doar la tine pe buze se deschideau magnolii

în iglul incendiat al sărutului.

Doar la tine în ochi se iveau anotimpuri şi îngeri

Peste văi înfrunzite şi străbătute de inorogi.

Prea viaţă şi fluviu erai

însetată gura mea îţi sorbea sărutul

ca şi cum pietrele s-au sfărâmat sub timp.

Aripă erai, pe semne vechi te însemnam

Să nu te uit niciodată.