Ţi-ai trecut privirea peste aceste silbe şi lumea ta le-a sorbit în trecut. Ai avut de multe ori gândul că fiecare gest este expresia unui alt gest de odinioară, că nimic nu mai deschide porţi decât mintea şi inima ta se joaca cu o bulcă de timp. Lumea ta linistită s-a cutremurat când ai aflat că iubirea, adevarul şi dreptatea sunt fantomele frumoase care te-au făcut să visezi însa fiinţa lor din carne şi oase este o veşnică promisiune.
Ai avut acest gând cu siguranţă când te-ai făcut mare şi ai învăţat lucruri despre traiectoria oamenilor şi, mai profund, despre traiectoria vieţii. Că toţi sclipim şi ardem în uraganul vieţii, că toţi ne aşezăm, ninsori de cenuşă, pe fundul oceanului nefiinţei spre a înţelege liniştea, că nici o soartă nu este mai înaltă decât un vârf de munte şi fiecare vârf de munte va fi măcinat de vânt şi ploi până când se va preface în nisipul fin de pe buza malului, sărutată de nefiinţă, val cu val.
Ai avut acest gând şi te-ai speriat, ai avut acest gând şi te-ai îmbătat cu viaţă, ai avut acest gând şi te-ai temut ca îţi vei pierde copilăria.
Scrii atat de frumos...
RăspundețiȘtergereAi un stil deosebit,profund de a exprima anumite stari,simtiri.
"Că toţi sclipim şi ardem în uraganul vieţii, că toţi ne aşezăm, ninsori de cenuşă, pe fundul oceanului nefiinţei spre a înţelege liniştea, că nici o soartă nu este mai înaltă decât un vârf de munte şi fiecare vârf de munte va fi măcinat de vânt şi ploi până când se va preface în nisipul fin de pe buza malului, sărutată de nefiinţă, val cu val.
Ai avut acest gând şi te-ai speriat, ai avut acest gând şi te-ai îmbătat cu viaţă, ai avut acest gând şi te-ai temut ca îţi vei pierde copilăria." Extraordinar de frumos,sincer...mi-as fi dorit sa le simt eu inaintea ta,sa le scriu,desi poate ca le-am gandit candva dar nu asa...nu atat de emotionant,special.
Felicitari,te admir Madalin!